Velvet Rose

Capitolul 2

Christina Raya Grant

Trag mai bine breteaua ghiozdanului pe umăr şi încerc să mă strecor printre mulțimea de adolescenți, sperând să trec neobservată. Inima îmi bate cu putere. Spre nefericirea mea, nici azi nu am scăpare. Fiecare pas pare să mă apropie de inevitabil.

― Ciudato! aud o voce stridentă, aruncând cuvinte ca niște săgeți otrăvite la adresa mea.

Ridic scurt din sprâncene și îmi trag gluga mai bine pe cap, încercând să mă ascund de privirile curioase. Doar o zi obișnuită. Nimic nou sub soare. Trebuie să-i ignor, cum fac de obicei, și să îmi văd de ale mele. Mă uit haotic în toate direcțiile în căutarea unei portițe de scăpare, dar sunt oprită din drumul meu, ca întotdeauna. În faţa mea se postează aceeași fată enervantă, care îmi face zilele un calvar încă de la începutul liceului.

Numele ei este Evalyn Wild. Statură impunătoare, un corp de invidiat, păr roşcat ca focul, drept, lung până la brâu şi doi ochi căprui care te ard dintr-o privire. Este regina liceului Maple Ridge, căpitanul echipei de majorete. Cea pe care toată lumea o iubește și o urăște în același timp.

― Măi, măi! Uite pe cine avem noi aici, șobolanul școlii, spune ea cu un zâmbet malițios.

Vocea ei pițigăiată îmi zgârie timpanele, iar un fior rece îmi străbate șira spinării.

― Cu ce naiba e îmbrăcată? comentează Tiffany, scrutându-mă cu privirea din cap până-n picioare și strâmbă dezgustată din buze.

― Ciudato! tușește teatral una din minionele care se ține după ele ca un cățeluș.

Deși mă scoate din minţi, prefer să nu o iau în seamă. Să pun paie pe foc nu mă ajută cu absolut nimic. Am învățat asta pe calea cea grea. De fiecare dată când încercam să mă apăr, eram de vină. De aceea e mai bine să-ți gura, indiferent cât de tare îți dorești să-i întinzi machiajul și să-ți bagi mâna în capul ei, altfel vei ajunge în biroul directorului într-o clipită. Încerc să le ocolesc, dar nu apuc să fac bine nici doi pași că îmi simt ghiozdanul smucit de pe umăr, chiar dacă mă împotrivesc. Sunt prinsă de brațe de către două fete și obligată să privesc cum Evalyn trage de fermoar, îmi întoarce ghiozdanul cu capul în jos și golește tot conținutul acestuia pe podeaua din holul școlii, de față cu toți. Apoi îmi aruncă și ghiozdanul alături de celelalte lucruri și îl calcă în picioare.

― Ups! exclamă de parcă ar fi o nevinovată şi începe să râdă, îndemnându-i pe toţi cei prezenţi să se uite la noi.

Nici măcar nu știu motivul pentru care este atât de neclintită în a-mi face viața un iad. Singura explicație pe care am putut s-o scot de la ea a fost: pentru că pot.

Nimeni nu pune la îndoială acțiunile ei. Nu a primit niciodată detenție și nici nu a fost făcută responsabilă pentru ceea ce le face altora. E un înger. Pun pariu că are pe cineva în consiliul școlii care, ea sau el, îi trece cu vederea acțiunile și așa se simte îndreptățită că poate face orice vrea ea.

― Acum îngenunchează și spune că-ți pare rău că mi-ai intersectat calea, îmi cere cu aroganță și își încrucișează brațele sub pieptul generos, privindu-mă de sus.

Dacă ea crede că o să fac asta, a înnebunit.

― Faceți-o să îngenuncheze, le ordonă celor două care mă țin.

Mă zbat ca să mă eliberez. Evalyn mă privește amuzată și începe să râdă ca o dementă acompaniată de celelalte sclifosite din jurul ei.

Naiba să o ia!