Velvet Rose

Capitolul 13

Augustin Damien Rivera

Atmosfera revine treptat la cum era când am ajuns acasă. Râsete și bucurie umplu bucătăria în inima nopții, de parcă tot evenimentul de acum zece minute nu s-a întâmplat.

― Doamne, acestea sunt cele mai bune paste pe care le-am gustat vreodată! geme sora mea mâncând și dacă n-ar fi stat pe scaun, ar fi ajuns o pată cleioasă pe podea din cauza asta.

Toată lumea știe că Aleera e o gurmandă înnăscută. E în stare să mănânce aproape orice pare comestibil.

Notă pentru sine: să-mi șterg din minte felul în care geme sora mea. Mă doare creierul.

― Nu glumeai când ai spus că mâncarea te face fericită, chicotește Christina pe sub mustăți.

Trage scaunul și ia loc pe el, genunchiul drept aducându-și-l la piept, în timp ce laba piciorului ei stă comod pe tapițeria din piele. E desculță. Apucă de partea căzută a tricoului și-l trage înapoi pe umăr, doar ca să-i cadă pe partea cealaltă. Hainele pe care le poartă nu sunt genul pe care le vezi la altele. Nu sunt sofisticate sau din nu știu ce satin, scoase de cel mai renumit brand de haine. Sunt pantaloni de trening și-un tricou vechi, simplu, bărbătesc.

Mă retrag mai în întuneric și mă lipesc cu spatele de perete, de îndată ce privirea Christinei se întoarce în direcția mea. Fruntea i se încrețește și-și flutură genele lungi și dese, clipind cu încetinitorul. Cu cotul așezat pe blat și cu palma sub bărbie, ochii ei fermecători zăbovesc o clipă mult prea mult pe locul în care stau ascuns.

Nu sunt sigur dacă mă vede cu adevărat sau doar visează cu ochii deschiși. Cert este că, fiecare simț din mine începe să se trezească la viață, deoarece privirea ei face ceva corpului meu. E ca un electroșoc ce-ncepe din vârful creștetului și trece prin mine până ajunge în vârful degetelor de la picioare. În urma lui o căldură se răspândește cu repeziciune prin toate punctele sensibile, accentuându-mi ritmul inimii.

Înghit saliva ce mi s-a adunat excesiv în gură și-ncerc să-mi liniștesc respirația și să-mi umezesc gâtul brusc uscat. Privirea ei e al naibii de intensă. O simt cum pătrunde până în străfundul sufletul meu și mi-l cuprinde în căușul palmelor sale mici.

Rahat!

― Mai fă-mi din asta și cu siguranță mă voi căsători cu tine, bolborosește între două îmbucături Aleera și cu asta ochii Christinei se mută pe ea.

Îi zâmbește slab, eu îmi scutur frenetic capul ca să-mi revin din hipnoza în care am căzut.

Să-mi fut una!

― Hmm, atât de bune! geme sora mea pentru a nu știu câta oară și-și dă ochii peste cap, oftând satisfăcută spre final.

Îmi trec iritat palma peste față și-mi încordez pumnul pe lângă șold, frecându-mi dinții unii de alții. Sunt pe cale să ies din ascunzătoare și să-i zic surorii mele vreo două de sănătate, căci modul în care reacționează când mănâncă este ca și cum ar face sex cu mâncarea. Din cauza asta, astfel de imagini încep să danseze prin fața ochilor mei și mă fac să vreau să vomit.

Dezgustător.

Sau poate că vreau să fac asta pentru a-mi șterge din memorie intensitatea ochilor ei. Să mă scutur de sentimentul care încă persistă în mine ca argintul viu. Mi se târăște pe sub piele, arzându-mă cu un amestec de poftă și furie. Nu știu ce fel de vrăjitorie ascunde în mânecă, dar sunt hotărât să-i pun capăt înainte ca lucrurile să explodeze. În definitiv, ea este cea care-mi va cădea în capcană, nu invers.