Velvet Rose

Capitolul 8

Augustin Damien Rivera

Ce dracu' s-a întâmplat acolo jos?

Încerc să-mi recapăt controlul, dar mintea mea refuză să se concentreze pe altceva decât pe ochii ei. Ochii ăia pătrunzători, al naibii de incredibili, de un magnetism ciudat și atât de ieșiți din comun. O privire cum n-am mai văzut niciodată – intensă, hipnotică, de parcă te pătrunde până-n măduvă. Îmi bântuie pielea, ca o undă electrică ce încă mă cutremură. Singura vinovată e noua musafiră a surorii mele. Fata pe care a adus-o acasă fără să mă întrebe nimic.

Am observat cum mă scruta cu privirea și, dacă e să fiu sincer, într-un fel mi-a plăcut. Mult prea mult. Nu sunt un tip timid – dimpotrivă, pot fi al naibii de intimidant, dacă vreau. Și multe femei mi-au confirmat că am un farmec imposibil de refuzat.

Așa că n-am niciun motiv să nu mă comport la fel și acum. Mă îndrept spre camera mea, dar pasul mi se blochează când îl văd pe Henry ieșind din dormitorul de la capătul coridorului. Dormitorul ăla. De multă vreme nimeni n-a mai intrat acolo. Nici măcar eu, de când...

Închid ochii pentru o clipă, ca să forțez amintirile să dispară, dar ele sunt încă acolo, ca o umbră care refuză să plece. Am schimbat complet acea cameră. Am făcut tot posibilul să șterg urmele trecutului, ca să nu-mi mai amintesc de ea. De femeia pe care am iubit-o și, în același timp, am urât-o cu aceeași intensitate.

― Henry, ce s-a întâmplat? De ce ai fost acolo?

― Am dus bagajul domnișoarei Christina, așa cum m-a ruga sora dumneavoastră, îmi răspunde el, calm, fără să clipească.

Rămân blocat de surpriză. Deci fata asta nu doar că e aici, dar se și mută. Și nimeni num-a întrebat nimic. Simt cum iritarea mi se scurge în vene ca un venin.

Când, la naiba, a încetat să mai conteze părerea mea? De ce simt că devin un intrus în propria casă?

― Mersi, Henry, îi spun scurt, cu o răceală care ar putea îngheța aerul.

El încuviințează scurt și se îndepărtează, lăsându-mă singur cu furia care clocotește în mine. Trebuie să fac ceva. Treaba asta nu poate rămâne așa. Prima pe listă este sora mea, care pare să își fi pierdut obiceiul de a mă consulta înainte de a face vreun pas. O senzație neliniștitoare crește în mine legat de fata asta nouă.

Ceva nu-mi inspiră încredere. Îmi pare genul care aleargă doar după bani, iar Aleera a fost mereu o țintă ușoară pentru astfel de prietene. Exact ca Rania. Fata aceea nu mi-a plăcut niciodată, și pe bună dreptate, pentru că nu a fost niciodată cu adevărat alături de sora mea, oricât de mult pretindea. Era doar toxică.

Strâng pumnii pe lângă corp, un gest instinctiv, iar mușchii îmi zvâcnesc de nervi. Aproape că dau cu pumnul în perete, dar un zgomot de pe scări mă oprește. La naiba! Mă întorc pe călcâie și intru în dormitorul meu ca o furtună. Închid ușa și îmi trec degetele prin păr, agitat.

― Mă fut în morții mă-sii! strig cât de tare mă țin plămânii.

De când am izolat fonic camera și am corectat acustica, pot să mă desfășor în voie fără să deranjez pe nimeni. Am investit în cei mai buni meșteri din New York, și nu regret, căci a meritat. Aici, multe fantezii au prins viață, iar femeile care mi-au împărțit patul au învățat repede că nu sunt genul tandru și romantic. Îmi place să domin, să controlez. Să le fac să țipe până rămân fără aer și să le las tremurând zile întregi după ce-am terminat, cerând mai mult. Și nu mă feresc să le ofer ce își doresc.