Velvet Rose

Capitolul 23

Augustin Damien Rivera

Drace!

De ce simt că înnebunesc?

Nu-mi înțeleg deloc stările pe care le am în ultima vreme. Am sărutat-o până acum de două ori, dar niciun sărut nu a fost ca cel de azi. Moale, tandru și pasional. Diferit de oricare alt sărut pe care l-am împărtășit cu alte femei.

Stângăcia ei mă excită ca naiba, ceva ce nu m-aș fi așteptat în veci să se întâmple. Și ce e și mai rău, la un moment dat voiam ca totul să meargă până la extrem. Voiam să o simt întru totul. Să-i sărut fiecare centimetru de piele catifelată. S-o ating în locuri în care sunt mai mult decât sigur că n-a mai fost atinsă niciodată. Voiam să-mi aud numele rostit de către buzele ei rozalii când...

Fir-ar să fie! Trebuie să-mi scot aceste gânduri din cap. Îmi scurtcircuitează creierul și nu am nevoie de o distragere a atenției de la ceea ce este important. Trec cu palma peste față și îmi dau capul pe spate, ochii mei scanând cerul.

Atunci de ce am simțit că mor pe dinăuntru, când a pus punct și-și dorea cu tot dinadinsul să stea cât mai departe de mine? De parcă aș fi fost un vampir, care vrea să sugă viața din ea. Respingerea ei m-a înțepat într-un loc pe care-l credeam mort, deși inima mea bate regulat în fiecare minut al existenței mele. Mă simt ca un om al cavernelor și un nebun în același timp, pentru că o vreau și mai mult acum. Vreau să o posed și să o fac a mea. Trup și suflet.

Și sunt al naibii de conștient că ceea ce îmi doresc e greșit. E prietena surorii mele și îmi este interzisă. Aș putea ajunge la închisoare, dacă nu pun punct acestei bizare atracții pe care o am pentru o minoră. E pur carnal, nimic mai mult și asta face ca intențiile mele să fie deplasate. Așa că trebuie să mă adun și să încep să gândesc ca un adult, nu ca un adolescent la pubertate ce nu-și poate ține în frâu hormonii.

Ceea ce nu prea reușesc să înțeleg este legătura ciudată pe care o simt că o am cu ea. Încă de la început, din ziua în care am cunoscut-o, acea legătură invizibilă s-a infiltrat în venele mele ca argintul viu. Mi-a încălzit trupul și mi s-a răspândit până în vârful degetelor de la picioare. Drăcia Dracului! Nu împărtășim un trecut și nici un prezent. Abia ce o cunosc pe fata asta. Ce naiba?!

Ies pe balcon cu gândul să fumez o țigară, căci am nevoie să-mi limpezesc gândurile întortocheate și cumva, doar acest lucru mă mai poate calma. Știu că am zis că mă las de viciul ăsta nesănătos, că mă va ucide mai repede decât mă va ucide un glonț, însă din cauza circumstanțelor ce-mi fut viața într-un mare stil, tot în punctul ăsta ajung.

Fumez una, două, trei țigări, plimbându-mă de colo-colo și mă opresc la marginea balconului. Îmi proptesc palmele de balustradă și privesc înainte. Blestematul ăsta de gând tot la ea îmi fuge. Spre fata ce locuiește sub același acoperiș cu noi. Când mă gândesc la ce s-a întâmplat azi. Isuse Hristoase! Mi-am ieșit complet din minți când am văzut cum o lovea netrebnicul acela.

Mi-e greu să cred că tatăl ei a vândut-o lui. Ce om sănătos la cap face așa ceva propriului copil? Dacă tata ar fi făcut una ca asta Aleerei, l-aș fi omorât fără regrete. Nu aș putea concepe viața fără sora mea, stânca ce mă ține cu picioarele pe pământ, chiar dacă relația noastră nu e grozavă.

I-am dat nemernicului ăluia de rahat bătaia vieții lui după ce-am reușit să-l dezarmez. Și-a meritat-o. L-aș fi trimis direct la doi metrii sub pământ cu mult mai devreme, dacă n-aș fi fost nevoit să ascund cealaltă parte a vieții mele de ochii ei, înainte s-o ia la goană. Nu voiam să mă perceapă ca fiind un monstru, nu că nu eram deja unul. Și nu pot să înțeleg de ce mi-a păsat atât de mult de acest aspect, când altă dată aș fi călcat peste cadavre cu zâmbetul pe buze și fără să mă gândesc de două ori la consecințe.