Velvet Rose

Capitolul 3

Christina Raya Grant

Încerc să trec cât mai neobservată, pentru că nu vreau conflicte ca în alte zile și mă îndrept spre scări cu pași repezi. Le urc câte două odată ca să pot ajunge la oră, dar constat că sala de clasă e goală când intru.

Ce naiba?! Nu se țin orele? Întreg holul e gol, ceea ce e ciudat. Oftez. Mă clintesc din loc, iar pașii mă poartă până în fața ușii de la baie, deoarece nevoile fiziologice își cer drepturile.

E închisă, îmi dau seama când încerc clanța. Azi nu pare a fi o zi bună. Tresar când se aud deodată zgomote veninte de dinăuntru, urmate de țipete de ajutor. Încremenesc. Mă uit în spate și de jur împrejur. Sunt doar eu. E liniște pentru câteva secunde. Clipesc și îmi lipesc urechea de ușă. Se aud voci de dincolo de ea. O bănuială mă încearcă. Una care îmi este confirmate numaidecât de un alt strigăt de ajutor.

― E cineva înăuntru? întreb cu o ușoară reținere.

Alte țipete răsună urmate fiind de o bubuitură zdravănă, ce îmi întețește și mai mult convingerea că cineva e ținut prizonier împotriva voinței sale.

La naiba! Încep și alerg în stânga și-n dreapta după ajutor, cu speranța în suflet că voi da măcar peste doamna Keller – o femeie de treabă și una dintre puținii profesori care îmi sar în ajutor la nevoie. Ori peste doamna Price, asistenta școlii, domnul Hale, profesorul de sport, lipsește azi.

Mă opresc din drum când figura domnului Salinger apare în câmpul meu vizual înainte să cobor spre parter. Înghit în sec și mă lipesc de peretele de lângă scări, cu inima lovindu-mi pereții toracelui, și mă rog să nu mă fi văzut. Nu mă place și niciodată nu pierde ocazia de a se luat de mine și-n afara orelor sale.

Fir-ar! N-o să mă ajute, din contră, o să mă scoată pe mine vinovată de toată situația. N-ar fi pentru prima dată. Și să-l văd pe tata aici nu e de bine. O să mă scoată afară din școală cu mâna lui înfiptă în părul meu, obligându-mă să traversez întreg holul sub privirile amuzante ale celorlalți.

Mersul rușinii.

Ceva ce nu mai vreau să experimentez. Oamenii de jos, ca mine, nu primesc tratament special, mai ales când este implicat un copil al unui sponsor important al școlii. Nu se termină niciodată bine. Nu pentru mine. Analizez puțin situația și cu un curaj nemaiîntâlnit la mine fac cale-ntoarsă spre baia din capătul holului. Îmi frec mâinile între ele. Probabil că fac cel mai stupid lucru din viața mea, dar pur și simplu nu pot sta și să nu fac nimic.

Dacă mă găsește cineva aici cu siguranță voi deveni complice și vor zice că am ajutat la ceea ce se întâmplă în baia fetelor.

Trebuie să mă grăbesc. Las ghiozdanul pe podea și după ce îmi iau avânt, mă izbesc cu umărul de ușă.

― Drace! înjur când simt durerea cum mă fulgeră.

Zgomotele venite de dinăuntru se opresc. Inspir o cantitate de aer în plămâni și repet manevra de vreo câteva ori, scrâșnind din dinți din cauza durerii ce se intensifică. În cele din urmă reușesc să sparg ușa și să intru, dând peste Ellis Grant și fata cea nouă, Aleera.

Îmi întorc privirea spre cretinul, pe care în momentul de față am ajuns să-l urăsc mai mult decât o fac deja, și îmi încordez pumnii pe lângă corp. Pentru un minut uit de spatele care mă arde. Urăsc faptul că are același nume de familie ca al meu. Multă lume ne-a întrebat dacă nu suntem cumva rude, dar Slavă Cerului că familia lui nu are nicio tangență cu a mea.