Tu, te-ai risipit
Ca fumul din țigara asta ce dispare
Urcând spre cer nepăsător,
Ca un fir de nisip,
De vânt purtat în depărtare
Și-n urmă mi-ai lăsat
În suflet chin și căutare.
Te caut neîncetat
Prin zilele ce trec nebune,
Mă cert cu timpul
Și îl oblig să-mi spună,
Unde ești, de ce-ai plecat?
Dar, e mut și tace
Trece absurd și rece,
Mă lăsa dezarmat.
Te voi găsii cândva iubito,
Și atunci, când am s-o fac,
În palma ta-ți voi pune,
Secundele de dor ce m-au durut.
Cu parul tău îmi voi lega iar sufletul
De trupul tău arzând.
Și-atunci voi știi
Că nu te vei mai risipii,
Ca fumul din țigara mea ce arde,
Urcând spre asfințit.
