Prin câte zări
Gândul mi-a zburat,
De vocea ta mânat.
Și-n câte gări,
M-am rătăcit, sperând
Sa te găsesc.
Ce dor nemărginit în oase-mi arde,
Și-n piept m-apasă vina,
Tu, azi ești departe
Eu, nu-ți mai sunt lumină.
Prin colb și umbre rătăcite,
Privirea-ți caut în zadar,
Cu mâinile, îți caut iarăși chipul…
E ceață, e pustiu
Trece grăbit și timpul
Și-mi lăsa-n simțire
Doar un gust amar.
E goala gara si e praf
Și liniștea e surdă,
Mi-e sufletul captiv pe veci,
Între extaz și agonie
Și zarea mea albastra azi,
Rămâne tot pustie.
