E cerul negru și amar,
Întinsă-n pat e o umbră rece
Nu se mișcă, stă și tace
Privirea-i înfiptă-n felinar.
În jur e haos abisal
E zgomot infernal
De stropi de ploaie ce se sparg
De zidul aspru de metal.
Ea îmi șoptește aspru,
Ca într-un vis,
Ce-a fost nu va mai fii…
De mult s-a stins.
Lasă liniștea sa te cuprindă
Închide-ți pleoapele și taci
Întinde-te în pat și zaci,
Lasă azi timpul,
Din urmă să te prindă.
E furtună azi ca-n totdeauna,
O umbră rece-n pat mă cheamă
Privirea-i stă-nfită în felinar,
Nici nu zâmbește,
Nici nu se miră
În jur e haos abisal.
