Culori adânci pe cerul de noapte,
Îți sparg retina repetat
Și-n gând îți gâdilă cu șoapte
Timpanul, glasul aspru, sincopat
Și vremea îți așterne la picioare rugile,
Mângâindu-ți calm călcâiele
Aducându-ți astfel dorul
Ce sufletul tău, nu l-a uitat.
Timpul trece ca într-un vis,
Și e toamnă iar și plouă
Însă-n ochii tăi, din nou a nins
Tot ce ai acum în palmă,
E durerea care nu s-a stins.