Voci se aud vuind prin viscol
Strigându-și chinuit apusul
Și umbre se mișcă latent
Dorindu-și un altfel de prezent
Se așterne și ceața pe marginea lumii
Și ninge haotic cu fulgi de metal,
Un negru sublim în văile zării
Întunecă câmpul vizual.
E frig și pustiu și moartea e pe drum,
Își zdrăngăne lanțurile-n fum.
Eu stau și m-ascund între patru pereți
Și-aștept un alt soare s-aduca alte dimineți.
Dar, alte dimineți sunt inghețate,
La fel ca nopțile, pline de moarte,
Căci tu in patul meu nu ești
Sa alungi departe haosul și intunericul.
