Muză

10 3 0
                                    

Timpul rece, trece accelerat

Și e ziua tulbure,

De când, tu, din vise mi-ai plecat.

Am pereții plini de amintire,

Tu, cu sufletul mi-ai pictat

Și privesc la ei cu înfrigurare,

Noaptea însăși, mi te-a furat.

Nici nu știu cât timp a mai trecut,

Gonind haotic prin a sinelui gândire,

De când ochii tăi nu i-am văzut 

Era frig și ceață deasă, era noapte

Și pe buze îți tremura  o șoaptă

Caldă, mută, o întrebare,

A rămas pe veci nespusă,

Nerostită și apăsătoare.

Acum stau, privesc la geam

Cum ea, noaptea mi te cântă

Veșnic, neîntreruptă  

Și-mi aduc aminte cum sufletu-ți mângâiam.

Mi-ai rămas de-a pururi muză.

GânduriUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum