Timpul rece, trece accelerat
Și e ziua tulbure,
De când, tu, din vise mi-ai plecat.
Am pereții plini de amintire,
Tu, cu sufletul mi-ai pictat
Și privesc la ei cu înfrigurare,
Noaptea însăși, mi te-a furat.
Nici nu știu cât timp a mai trecut,
Gonind haotic prin a sinelui gândire,
De când ochii tăi nu i-am văzut
Era frig și ceață deasă, era noapte
Și pe buze îți tremura o șoaptă
Caldă, mută, o întrebare,
A rămas pe veci nespusă,
Nerostită și apăsătoare.
Acum stau, privesc la geam
Cum ea, noaptea mi te cântă
Veșnic, neîntreruptă
Și-mi aduc aminte cum sufletu-ți mângâiam.
Mi-ai rămas de-a pururi muză.
