Doru-ți arde pe obraji
Și-n vene-ți curg azi amintirile,
Când la fereastră stai tăcută muză
Numărându-ți tainic visele.
Ascultă-mi vocea ce te strigă
Printre stropi de ploaie și rugină.
Privește mut cum, la pervaz
Toamna-ți țese rugile.
Mi-ai spus să plec,
Te-am ascultat.
Dar știu iubito că te doare,
Știu că n-ai uitat.
De-atunci, a mai trecut un veac
Și doru-ți arde încă pe obraji,
În suflet ai furtună
Și toamna ți-a țesut pe umeri,
Mantie de rugină.
Timpul trece absurd, nepăsător
Și vântu-ți suflă rece
Visele și le petrece
Către zarea violet.
Mai zăbovește tainic încă o secundă,
Pe foaie mai așterne un gând
Ascultă-mi astăzi vocea mută,
Te cheama să-ți șoptesc înc-un cuvânt.
Un ultim gând, o palidă speranță,
Poate…
Ne vom revedea,
Curând.
