Te vezi în oglindă,
Ai zâmbetul șters
Și ochii îți sunt grei
De somn și de plâns.
Azi, ești doar o ruină
De când soarele a apus.
Pe buzele crăpate,
Stau vorbe, șoapte
Nerostite, neuitate
Și-un dor amar
Sufletu-ți cuprinde.
Asculți cum în timpane
Ceasul surd îți bate
Ora miezului de noapte
Și-n vene-ți curge
Păcatul capital.
E vina mult prea grea
Și viața tot mai rea
Când în umila ta
Simțire-ți crește,
Doar singurătatea.
Ți-s ochii șterși,
Ți-e glasul mut ,
Ai zâmbetul pe chip tăcut.
Privești cum ghearele-și ascute,
Fiara ce din colț azi te privește
Ea, e însăși moartea.
