Liniștea se sparge asurzitor,
Un vuiet se-aude întâmplător
Dinspre mare.
O tainică chemare, o voce
Se tânguie îngrozitor.
O simt vibrând în oase
Își cântă tragedia în falset
Și-n suflet îmi înfige rece,
Un fior.
Mă privesc de sus și tremur,
Mă cuprinde strâns la pieptu-i, groaza
Și mă mângâie pe chipu-mi rece
Și prin părul meu ea își petrece
Degetele lungi și tace.
Cu atingeri sincopate
Și suflarea ei de gheață
Îmi așterne-n simțire,
Neputința.
Stau întins la mal
Și privesc în depărtare,
Îmi sunt ochii prinși în far.
La pieptu-i strâns mă ține groaza
Și ascultăm noi amândoi,
Cum își plânge marea azi, speranța,
Tragedia ei, vibrând din largu-i,
Ne vibrează spart în oase.
