În păr îți strălucește rugina
Și vântu-n timpane-ți șoptește vina,
În ochi ai doar dorul cel care
Te ține de mână în uitare.
Neclintită statuie de piatră,
Rămasă-n vecie cu inima spartă,
Ești astăzi iubito dar, iată
Cum nici timpul nu ne mai iartă.
În pumnii tăi strânși încă zace
Sufletul meu gol și inima mea ce tace.
Din ce-a mai rămas într-un vis,
Povestea mea și-a ta, ieri,
Într-o carte am scris,
Am dat-o zilelor senine
Și timpului să ți-o închine.
