Te mai aștept o viață poate,
Cândva-napoi tu ai să vii
Și cu-n zâmbet cald s-alungi definitiv
Ceața din privirea-mi surdă.
Cu o șoaptă mută din priviri
Ai face să apună,
Toate gândurile negre, amare
Ce-n suflet azi îmi tună.
Te-aștept deja de-un veac.
Singur, stau întins pe patul morții
Privind absent
Cum stelele se sparg
În marginile nopții.
Și timpul trece apăsat și rece,
Mi-aleargă azi secundele prin păr
Te-aștept să vii,
Infrigurat,
S-aduci căldura dimineții.
Ascult azi ploaia ce-mi fărâmă,
Dorul și speranta,
Aud cum norii se trosnesc de geam
Și vântu-mi suflă-n codrii viața.
Te strig aproape stins
Cu vocea-mi tremurânda,
Hai vino, azi iubita mea!
Alungă-mi ploaia din privire
Și adu-mi din nou în zare
Dimineața-ți blândă.
