E noapte iar în propria-mi simțire
Și gânduri otrăvite-n cerc dansează
Sacadat.
Strigă metalic astăzi vocile
Și arde-n oase neputința,
De-a te fi uitat.
Se lasă ceața neagră
Pe-a zeilor creație
Și-ntunecă privirea, mintea
Și sufletu-mi ținut în lanțuri.
Pe cer dansează agonia
Arunca cu tăcere-n șanțuri.
Închid azi pleoapele și-ncerc s-adorm.
Te vad dansând la braț cu agonia
Și gândurile otrăvite-n cerc se-nvârtesc.
Asa-mi alungi a mia oară
Al veșniciei somn,
Cu vocile ce incă strigă
Metalic, sacadat,
Și-mi lași arzând în oase
Neputința de-a te fi uitat.
