În abisul din privirea ta
M-am aruncat cândva,
Fără să-mi pese de nimic.
De trup, m-am dezbrăcat
Și m-am lăsat, scufundat
În culoarea ochilor tăi,
Un hău nemărginit.
Nici nu mai știu
Cât timp a mai trecut de când,
În gândurile tale,
M-am pierdut.
Și-ți rătăcesc mereu prin
Amintiri tăcute.
M-am aruncat cândva
În abisul din privirea ta,
Iubito, de atunci, nu-mi aparțin,
Nici eu și nici simțirea,
Nici gândul,nici chiar amintirea.
Doar durerea…
A rămas a mea.
Captiv,
În purgatoriul colorat
Din ochii tăi iubito,
Mi-e sufletul,
Printre ruine, stă legat de gât
Cu sfori din părul tau țesute,
Pierdut, tăcut privește
Valsul ce-l dansează neîncetat,
Fantasmele amintirilor
Și răsuflarea lui e rece.
