În culorile tale sparte
Mi-am pierdut demult sinele
Și-n tine mi-am pierdut și nopți
Și zile, ce cândva erau senine.
Prin părul tău,
Mi-am rătăcit simțirea
Și-n trupul tău fierbite
Sufletu-mi ca un hoinar
Și-a găsit căldura și odihna.
Pe toate astea le-am lăsat
În grija ta, când ai plecat.
A mai rămas în urma ta,
Un trup infrigurat
Doar el, și amintirea.
A mai trecut de-atunci încă un an
Și nopțile și zilele
Nu, nu mai sunt senine,
Mi-e trupul tot infrigurat
Și plin de dor de tine.
Nu te mai caut azi
Căci timp eu simt ca nu mai am,
Dar știu că sinele,
Ce ție ți-am lăsat,
De atunci, îți aparține.
Iar sufletul meu și simțirea
Veghează zi și noapte
Pierdute-n alte tale culori sparte
Și-n păr îți rătăcește dorul.
