Ce se aude în depărtare,
E doar o surdă chemare
A viselor ce fug
Spre nordul înghețat
Speriate de al singurătății rug.
Se duc să se așeze
În tainice simțiri
Poate pe alte gene
Zămislind astfel, alte amintiri.
Pe noi azi ne lasă,
Singuri la masă
Arzând neîncetat
Odată cu dorul,
Ce-n piept ne apasă
Și-n urma lor e angoasă
Și același suspin sincopat.
