În liniștea deplina
Din a sufletului ruina
Doar ticăitul sumbru
Al timpului ce trece
Se mai aude-ncet și sincopat.
Trec ore neîncetat
Și limbile de foc,
Al ceasului de moarte
Sparg linistea-n surdină.
Se-nvârte secundarul,
Haotic și meschin
Și timpului nu îi mai pasă
Dacă am în suflet chin.
Mi-e trupul împietrit de dor
Și sufletu-n genunchi azi zace
Pe-al tău covor de flori de gheață,
Și un infinit de ace.
Nici lacrimi nu mai am,
Pe toate-n vise le-am vărsat.
Mi-au mai rămas doar amintirile
În urma ta, tu le-ai lăsat.
Nici timpul nu mai tace,
Mă ard secundele de dor
E liniștea un haos, mă preface,
În praf de amintiri, mă sting și mor.
