La ceas de seară târzie
Ploaia-ți bate-n geam
Și te ține trează în simțire
Aducând cu ea o amintire.
Plouă dens și înfuriat
Și se se sparg haotic de asfalt
Stropii grei ce în ei azi poartă
Gândurile tale, ce demult
În abisuri ai crezut
Că le-ai uitat,
Când, le-ai aruncat.
Se așterne ceața deasă
Ce se țese-n întuneric
Astăzi noaptea ți-o așează
Ca pe un voal, timid pe frunte,
Noaptea, vrea să-i fii mireasă.
Ploaia-ți cântă azi în geam,
Valsul mirilor fără de suflet.
Ai uitat cum te priveam,
Azi, auzi doar frântu-mi urlet.
