CE FAC PUFOSENIILE MELE? IMI PLACE CA INCEPETI SA LASATI COMENTARII CEEA CE MA FACE SA POSTEZ MAI DEES. SCUZE DE INTARZIERE, SI DE GRESELI EVENTUAL.
URMATORUL CAPITOL LA 10 VOTURI. PUPICI. ♡
LIAM P.O.V.
Cand ma vede, isi musca buza ca de obicei si roseste. Se ridica de la masa, eu..ignorand-o. Nu pot face asta. Las pungile acolo aruncate, pentru ca nu indraznesc sa fac asta. Parca ma retine ceva. Avea o expresie foarte confuza pe fata. Ochii ii ieseau din orbite. Nu rezistam sa ma uit la ea, dar am ignorat sentimentul asta, trebuie sa fiu rece, respingator, sa creada ca nu sunt accesibil. Dar, chiar nu sunt.
-S-a intamplat ceva? Spun respicat si cu raceala.
S-a uitat surprinsa la mine, o suvita din coc, cazandu-i pe fata. Ii iubeam parul. Culoarea lui naturala si finetea..ugh trebuie sa plec neaparat seara asta, altfel o sa se intample ceva rau. Stiu asta, din cap, pana in picioare.
-N-nu, nu cred. Voiam sa stiu unde ai plecat, doar. Rosteste buimacita si putin agitata.
Aprob, si urc sus. Zilele astea am fost foarte apropiat cu ea, si e periculos. Nu mi-e frica neaparat de lege, ci de sentimentele ei. Nu stiu ce legatura are, dar asta este.
Mi-am scos telefonul din buzunar, apeland-ul pe Scott. Trebuie sa mai fie vreo petrecere diseara. Scott raspunde la al 5-lea ton, vocea lui fiind groasa si slinoasa. A baut, niciodata nu e treaz.
-Alo? Scott, unde esti? Spun tare, auzindu-se numai muzica si rasete. E dabia 9 dimineata, si nici nu esti treaz! Continui.
El a inceput sa rada zgomotos, dupa a raspuns.
-Sunt la Jason. M-a chemat sa imi spuna ceva, si am ramas. Hai si tu, e plin de fete pe aici.
Mi-am dat ochii peste cap si mi-am dres vocea.
-Nu vin. In fine, nu de asta te-am sunat. E vreo petrecere diseara?
Scott sta putin fara sa scoata vreun sunet si dupa se aud niste susoteli. Cred ca vorbea cu Jason.
-Nu, nu e. Dar e cursa la ghetouri. Vii?
Fara sa ma mai gandesc, am aprobat si am inchis. La 7. Mai e destul, si sunt sigur ca as putea sa fac ceva pana atunci.
De maine as putea sa spun ca sunt liber. Sara merge la liceu. Sper totusi sa nu se atinga nici un slinos de pusti ingamfat si arogant de ea.
Dabia a scapat de Andrew ala. Am jurat ca daca vreodata are ghinonul sa dea ochii cu mine, nu va fi de bine. Sara nu ar fi de acord, daia nici nu stie.
Sara' Pov.
De ce Liam a plecat asa repede? Si asa retinut? Asta imi trezeste multe intrebari la care nu am raspunsuri. Las asta deoparte si realizez ca nu am pe nimeni aici, in Londra. Nu ca acolo avea, dar nu e asa dragut sa fii singur. Pot sa zic ca mai ieseam cu colega mea de banca de la chimie, dar nu asa des. Nu prea stateam pe afara.
M-am plictisit de atata stat in casa. Ies, de data asta fara Liam.
Urc la mine in camera, luandu-mi niste haine si lenjerie de schimb ca sa imi pot face un dus.
Imediat dupa dus, imi usuc parul si il indrept.
Imi aplic niste mascara si putin blush de un roz caisa.
Iau niste blugi negri, UGG de aceasi culoare, un pulover gri, pufos si un cardigan negru.
Imi iau o geanta micuta, neagra bineinteles, unde imi pun banii, telefonul, cheile si un balsam de buze cu aroma de lamaie. Aplic putin parfum pe gat si la incheieturi si ies.
Il anunt pe Liam ca plec, fara sa mai stau sa il ascult ce zice, si ies pe usa.
Mall-ul e foarte aproape de noi, asa ca nu necesita sa iau masina. Aud melodia mea preferata incepand sa vibreze in geanta.
Ma uit repede la apelant. Mama.
-Alo? Spun cu o voce inocenta. Aveam 6 apeluri nepreluate de la ea.
-Ce e cu tine domnisoara? Eu te sun si tu te prefaci ca nu auzi telefonul?! Vrei sa vorbesc cu Liam sa te pedepseasca?! Imi abtin un chicot si vorbesc cat de serioasa pot.
-Nu mama. O sa fiu atenta de acum in colo, promit ca nu se mai intampla. O aud oftand si inchizand. S-a cam suparat. Am inceput sa rad de una singura pe strada, un om mai batran uitandu-se ciudat la mine, ceea ce ma facu sa rad si mai tare si apasat.
Ajung la Starbucks si ma asez la o masa mai retrasa. Imi comand un Pumkin Spice cald si ma uit prin jur.
Zaresc un baiat bine facut, cu ochii albastri si par saten ridicat in sus. Se uita si el la mine si zambeste. Zambesc si eu la randul meu si imi las capul jos. Cred ca sunt foarte rosie. O rosie ar crede ca sunt sora ei.
Imi ridic incet privirea si vad ca rade.
Se ridica de la masa lui, goala,si vine spre mine.
Incerc sa imi ascund cumva roseata din obraji si il aud pe baiat chicotind.
-Hei, nu fii asa rusinoasa. Avea o voce blanda, ragusita. Parea un baiat simpatic, dar atragator.
Ma uit la el si radem. Isi comanda si el un Chocolate cream si se uita la mine.
-Am uitat sa ma prezint, eu sunt Tyler, iar tu..? Lasa-ma sa ghicesc...aaammm...printesa din tara rosiilor? Scuze, scuze nu am glume prea bune. Isi duce mana la ceafa si se uita jenat.
Ma prefac serioasa si incep sa rad zgomotos.
-Sara, incantata. Cum de nu ai accent? Il intreb, constatand ca suntem in Anglia si el are accent american.
Fata ii se indulceste si rosteste:
-Sunt american. M-am nascut in New York, am stat 4 ani acolo, dupa am locuit in Miami, si am venit in Europa, aici in Anglia acum 2 ani. Ma atrage locul asta.
L-am aprobat. Locul asta e superb si imi place vremea mohorata.
-Dar tu? Cu ce ocazie esti aici? Imi zambeste pentru a 10-a oara.
-Paaaaii..sa zicem ca mama si-a gasit pe altcineva si ne-am mutat aici. Si te atrage acest altcineva adauga idioata mea constiinta.
Telefonul incepe sa sune.
-Scuza-ma, spun repede si il culeg din geanta.
Asta nu se poate. Cum naiba sa fie el apelantul?! Cred ca visez.
