Daddy L.P.

Capitolul 20/ Nu e un coșmar, e doar realitatea

-Și când mă gândesc că vei fi doar a mea, doamne, iubito ești tot ce mi-am dorit. Mi-a sărutat ușor și lasciv obrazul, în timp ce își plimba mâna pe piciorul meu.

-Nu! Ești un monstru, Liam, te rog, lasă-mă! Mi-a mușcat atât de rău gâtul, încât am văzut lichidul roșu prelingându-se pe pieptul meu.
-Niciodată să nu mai îmi spui așa!
A mârâit nervos și a lins sângele de pe piept. Simțeam deja cum o să leșin sau o să fac pe mine de frică. Am încercat să țip,să mă zbat, dar parcă eram clădită în ciment, și nu puteam face nimic.
Avea buzele îmbibate în sângele meu, și acum îmi săruta gâtul, chiar în locul de unde a 'izvorât'.

A coborât pe abdomenul meu și a lins toată porțiunea lui, lăsând dâre roșii.

Am scâncit când m-a mușcat aproape de zona intimă.
-Liam! Am reușit să țip de data asta, dar nu am făcut decât să îi provoc un rânjet. Picăturile roșii curgeau încet de pe buzele lui, pe picioarele mele. Le-a lins într-un mod care m-ar fi excitat în alte circumstanțe, și apoi a urcat spre gâtul meu din nou. Mi-a sărutat clavicula, apoi porțiunea dintre sâni.

Am încercat să îmi eliberez mâinile din lanțurile ruginite, dar fără reușită.
-Așa iubito, strigă-mi numele!
-Te rog, lasă-mă! Am mai țipat încă o dată, dar degeaba.

Mi-am tras mâinile din lanțuti, dar mi-am adâncit tăieturile. Liam a rupt breteaua maieului meu deja zdrențuit, mișcându-și degetul de-alungul porțiunii goale de piele.
Și-a mutat privirea direct în a mea, facându-mă să încremenesc. Ochii săi căprui pierdeau din culoare în timp ce el rânjea. Negrul se amesteca cu culoarea lui, devenind în cele din urmă întunecați.

Și-a trecut limba peste buzele sale roșii și unse cu sângele meu, apoi scoase ceva strălucitor din buzunar.
Am înghețat. Lama metalului rece se plimba acum pe abdomenul meu roșu, încet.
Îmi era frică și să mai respir.
-Spune pa-pa, iubito.

Nu am avut timp să analizez cuvintele lui, când metalul ascuțit îmi luă și ultima fărâmă de viață din corp, lăsându-mă în întunericul iadului...

M-am trezit țipând din pat, încercând să uit cât de repede posibil coșmarul. Îmi era cald și eram foarte transpirată. Cearșeafurile erau răvăcite, iar perna aruncată undeva pe podea. M-am uitat confuză la camera în care mă aflam. Nu eram în camera mea. Pereții erau vopsiți în roșu, în ton cu covorul, patul era alb, la fel și așternuturile, o noptieră mică și albă se afla lângă pat, iar o fereastră de mărimea unei cărți se afla pe peretele din fața mea. Totul era așa ponosit și simplu, unde naiba sunt? Liam are o cameră secretă în casă? Numele lui îmi provocă un fior în corp din cauza visului.

Ușa era mare și mov, o culoare care nu coincide deloc a acestui loc. Auzeam niște pași și niște voci apropiindu-se. M-a pus înapoi în pat, uitându-mă speriată pe fereastra ce se vedea doar o bucată din cer, ce nu prea arăta bine. Era înnorat, și chiar părea că plouă.

Ultimul lucru care mi-l amintesc aseară a fost Jason, spunându-mi ceva. Nici la el acasă nu părea să fie aici. Ușa s-a deschis brusc, lăsând la vedere un bărbat înalt, cu aceeași culoare de păr ca a lui Jason, îmbrăcat cu o cămasă albă, simplă, și niște pantaloni bărbătești, negri. Totul asortat la niște pantofi care nu prea păreau ieftini. Cine e omul ăsta?

-Te-ai trezit, era și cazul.
Zâmbi prietenos, intrând în cameră.
-Cine ești? Îl priveam speriată, și confuză, strângând cearșaful alb în pumn.
-Nu îți aduc aminte de cineva?
M-am uitat buimacă la el, făcându-l să rânjească.

S-a apropiat de mine, mângâindu-mii obrazul. M-am smucit imediat din mâna sa, nu e doar un coșmar, e realitatea. Dar nu e Liam, ci ciudatul ăsta care nu știu cum m-a adus aici și care seamănă al naibii de mult cu Jason.
Jason. De el îmi aduce aminte.
-Jason! Am exclamat speriată, privindu-i ochii reci și goi.

A dat aprobator din cap și mi-a sărutat toate degetele de la mână.
Și-a afișat un zâmbet seducător pe față, în timp ce ieșea pe ușă.
-Frățiorul meu te-a predat mai repede de cât credeam.

Și a ieșit.
Frățiorul? Predat? Încă mai am un coșmar?
Oh, nu, nu,nu, la naiba. Ciudatul ăsta blond e fratele lui Jason! Dar ce legătură am eu cu asta? De unde mă cunoaște? De când are Jason un frate? De când atâtea întrebări la care nu am nici un răspuns?

Îmi venea să mă lovesc în tăblia de la pat, numai să mă trezesc acasă la...Liam. În ciuda faptului că a fost doar un vis, am o vagă frică față de el. Dar cel mai important acum este că el nu este aici, și se pare că individul ăsta nu are planuri prea concrete.

"Promit că o să scapi ușor din asta", da! Astea erau cuvintele lui Jason.
Ce o să se întâmple acum? Am oftat puternic și m-am trântit pe patul care mi se părea inconfortabil.
Spaima a început să se întindă în fiecare părticică nenorocită din corpul meu.

Blestem zilele în care mă uitam fără nici o grijă la filmele cu pshihopati. Camera asta era mică și întunecată. Ce voia să arate cu asta? Că nu m-a dus într-o cămăruță de un metru jumate, rece, la subsol, alături de prietenii mei șobolanii, și o bucată uscată de pâine?

Sau poate chiar o să ajung acolo, până la urmă e un străin, nu am la ce să mă aștept de la el.
M-am ridicat din pat și am început să mă învârt bezmetică prin cameră. Covorul nu se simțea deloc comfortabil sub picioarele mele, în care simțeam o vagă durere.

Amețeala îmi vâjâia în cap, lovindu-mi piciorul de marginea patului.
-La dracu', am înjurat în timp ce îmi frecam piciorul.

Ușa s-a deschis din nou, dar de data asta Jason și-a făcut apariția, mai serios ca niciodată.

Îmi pare rău dacă e sec, sau scurt, dar am o răceală așa nasoală acum, că îmi vine să zac toată ziua. Îmi pare rău pentru eventualele greșeli, și vă promit că o să încerc să scriu mai des.

BTW ‼‼

CARTE NOUĂ!! SE NUMEȘTE "TOCILARUL / ZAYN MALIK / " DA, ESTE UN FAN FIC CU ZAYN, ȘI DEJA AM POSTAT UN CAPITOL. COPERTA NU AM FĂCUT-O ÎNCĂ, DAR PROMIT CĂ O SĂ O FAC ZILELE ASTEA. AȘA CĂ AM POSTAT CAPITOLUL NUMAI PENTRU ENTUZIASM. LYYY