Eram paralizată. Nu am făcut în viața mea cu un băiat ce am făcut azi. Și nici măcar cu iubitul meu, ci cu tatăl meu vitreg! Sunt demnă de un film cu psihopati.
Dacă eram jenată că i-am spus că îl vreau, e mult mai jenant acum că eu chiar l-am avut.
Trei dimineața și eu nu pot să închid un ochi.
Mâine nici nu știu cum o să ies din casă. Și toată treaba asta cu Jason mă sperie și mai rău.
Brusc să nu mă apropii de el. Toată lumea știe că eu o să fac contrariul.
Stomacul meu făcea niște suntete nu prea drăguțe, ceea ce mă forțează să cobor jos. Nu vreau să fac asta nici în ruptul capului, dar trebuie. Cu puțin noroc doarme. Mi-am încălțat cu botoșii mei de casă și am deschis încet ușa.
Luminile din casă erau stinse. Am răsuflat ușurată și am coborât cât de încet am putut pe scări.
Am călcat pe ceva moale, scoțând un sunet chinuit și enervant. Ugh, lua-te-ar naiba de motan, mereu am norocul să îl calc pe coadă.
L-am mângăiat ușor, dar se pare că era sătul și a plecat imediat de lângă mine. Am mers încet spre frigider, încercând să nu produc nici un sunet care să îi poate trezi, sau îl poate trezi.
Am scos ceva la nimereală, și cred că am nimerit cutia de lapte și o ciocolată cu arahide. Hmm..sănătos.
Mi-am turnat repede lapte într-un pahar și am avut grijă să nu îl umplu, ca să nu îl scap pe scări.
Am luat ciocolata fără să zdrăngăn ambalajul prea rău și am plecat încet spre cameră.
Când aproape credeam că sunt înafara oricărui pericol, lumina s-a aprins, pregătindu-mă pentru ce este mai rău. Asta e, trebuie să dau ochii cu el. La dracu.
-Sara? Vocea obosită a mamei mă liniști și neliniști în același timp. Am răsuflat ușurată și am pus ciocolata și laptele înapoi pe masă.
-Ce faci aici scumpo? De ce nu dormi?
Simt o rușine așa mare față de ea, încât nici nu mai îmi permit să fiu supărată pe ea.
-Nu puteam să adorm, așa că am coborât să iau o gustare și ceva de băut. Am schițat un zâmbet mic și inocent, ceea ce o făcu pe mama să se uite suspicios la mine.
A venit și s-a așezat la masă alături de mine, desfăcând pachetul dulce și furând o bucățică din el.
Am luat o gură din laptele rece, care era o binecuvântare pentru gâtul meu uscat și fierbinte.
-De ce ai plecat așa, Sara? Știi cât de mult te iubesc, aș face orice pentru tine. Ce ți-am spus a venit din reflex, crede-mă, nu am vrut să te rănesc.
Și-a așezat mâna liniștitor peste a mea, înghețându-mi sângele în vene. Da, nici eu nu știu de ce am reacționat așa. A fost un pic cam exagerat.
-Nu știu mamă, și îmi pare rău.
Mi-a zâmbit călduros și a mai luat o bucățică din aurul dulce. Am molfăit trei bucățele, chiar dacă stomacul meu nu prea era mulțumit de alimentul nesănătos.
Am mai discutat diferite subiecte, cum ar fi haine, școală, ce a mai făcut ea la muncă, și bineînțeles, băieții. La asta am ales să tac și să o las să ciripească aberațiile ei cu Orlando Bloom și Leonardo DiCaprio. După toata amestecătura asta, am hotărât amândouă că ar fi mai bine să ne întoarcem la culcare, pentru că eu am școală și ea are o ședință foarte importantă la serviciu.
Din fericire, cum am pus capul pe pernă, am reușit să adorm și să uit măcar pentru câteva ore ce sa întâmplat azi. Adică ieri.
*
-Deci eu ar trebui să înțeleg că tu ești popularul școlii? L-am întrebat pe Tyler, mușcându-mi limba încercând cu greu să nu încep să râd.
-Într-un fel. S-a uitat la mine, și am pufnit amândoi în hohote.
Am mate cu el, plus "iubițica lui", care se pare că o cheamă Princess. Da, de aici v-ați prins și voi. E exact ca în filmele Highschool life. Băiatul popular întotdeauna frumos, în echipa de fotbal a școlii, împreună cu tărfulița, care e și ea, se pare populara. Dar lui chiar nu îi se urcă asta la cap, probabil daia nu e așa îngâmfat, și îi tratează pe toți la fel. Prietenește.
Clasa era aproape plină, elevii stând cuminți și așteptând noul profesor. Da, noul profesor. Avem unul nou pentru că celălat a ieșit la pensie. Și dabia ne cunoscusem. Oh, dar ce păcat. Am rănjit și m-am făcut comodă în bancă. După cel puțin un sfert de oră în care suspansul era așa mare, ușa se deschise în cele din urmă. Mi-am ridicat privirea din telefon, uitându-mă să văd dacă visez. Mă simțeam de parcă tavanul mi-a căzut în cap, și o rafală de gheață mi-a împânzit corpul și mi-l îngheță.
Respiram lent și sacadat, și cred că deja pălisem la față. Totul într-o nenorocită de secundă. Princess îl privea cu admirație, celelate fete la fel. Băieții părea plictisiți. Numai eu simțeam că o să fac infarct acolo sau că e doar o glumă foarte proastă și că cineva are chef de așa ceva într-un moment nepotrivit. Rănjetul său mă înspăimântă acum.
M-am ciupit de obraz să vâd dacă e vreun coșmar, dar am rămas acolo, stană de piatră și privind noul profesor.
-Bună ziua copii, numele meu este Liam Payne, și de astăzi o să facem matematică împreună.
Whoooooo
Să vină roșiile :))))
Nu vă așteptați la asta, nu-i așa? De trei capitole vă țin numai în șocuri. Ei bine, am vrut ceva care să schimbe totul într-o fracțiune de secundă.
Ughhh, școala asta nici nu a început bine și deja mă omoară. Vouă cum vă merge? Treceți și pe la "The Devil of Life" thx
Lyy
