Capitolul 14/ Punctul culminant

2.6K 134 44
                                    

Anunt la sfarsitul capitolului. Treceti o privire si la "The Devil of Life", va rog.
Hope you'll like it ♥

Dupa ce Liam a intrerupt sarutul, mi-am dat seama cat de mult tanjeam dupa asta. Tu realizezi ce ai facut aici? Ti-ai sarutat tatal vitreg, desteapto!
Corectie, el m-a sarutat pe mine!
Si tu ai raspuns! Tot aia e!

Oh, mai taci.
Mi-am atins buzele cu buricele degetelor. Le-am simtit putin umflate si calde.
Liam a chicotit si a venit spre mine, atat de aproape incat ii simteam respiratia lovindu-se de obrajii mei. Imi place inaltimea lui.
-Nu mi-ai raspuns la intrebare.
Care?..ah..
-Paaii..tot un nesuferit esti.
-Un nesuferit care te va face sa te simti bine.
Am rosit, lasandu-mi privirea in jos. Mi-a ridicat usor fata, ranjiind. S-a apropiat de buzele mele, facandu-ma sa tresar cand nu am mai simtit caldura in jurul meu. Ma lasase de izbeliste dupa tot ce s-a intamplat. Ugh, nenorocitul.

La ce ma asteptam, sa ma sarute din nou?
Mi-am scuturat capul si mi-am mutat privirea spre sunca care statea neatinsa pe blat.
Nu mai aveam pofta de mancare. Am pus-o la loc si m-am indreptat spre camera mea mirobolanta.

*
My happy little pill
Take me away
Dry my eyes
Bring colour to skies
My sweet little pill
Tame my hunger
Light within
Numb my skin
Numb my skin..

Cantam in soapta privind tavanul alb din fata mea. Mama venise demult acasa, certandu-se cred ca jumatate de ora cu Liam pe un subiect necunoscut mie.
Dupa ce a terminat runda de certat cu el, a venit la mine la usa batand cu putere, dar am ignorat-o si mi-am vazut de cantatul meu.
S-a lasat in cele din urma si si-a vazut de treaba ei.
Probabil s-a dus sa isi faca un dus.

Gandul mi-a zburat la Jason. De ce nu a venit sa ma ia de la scoala? Unde e acum? E bine? Mi-am mutat privirea spre telefonul ce zacea aruncat pe noptiera. L-am luat imediat si l-am apelat pe Jason.
Nu a raspuns la primele doua apeluri, dar am continuat.
Dupa al patrulea apel i-am auzit vocea groasa rasunand prin difuzorul telefonului meu prapadit.

-Sara?! Esti bine? Unde esti? Parea disperat.
Am chicotit.
-Calm down spalacitule sunt acasa? Ce s-a intamplat?
L-am auzit rasufland usurat, ignorandu-mi intrebarea.
-Scuze ca nu am ajuns azi, am avut putina treaba. (A/N Fix treaba ai avut tu...)
Vrei sa iti aduc hainele?
-Nu, e ok, cine stie cand mai am nevoie sa vin la tine. Am ras, l-am simtit incordat. Ce se intampla cu el?

-Spune-mi Jase, ce dracului s-a intamplat?! Nu imi pari deloc ca azi dimineata.
A oftat.
-Asculta Sara. E important. Orice ai face, nu te mai apropia de mine. Nu esti in siguranta. Nu ma mai suna, nu mai veni la mine, nimic. Ai foarte mare grija de tine, promiti?

M-a bagat in ceata rau de tot. M-am incruntat si m-am ciupit de fata sa fiu sigura daca am auzit ce dracu a scos adineauri pe gura.
Am inghitit in sec.
-B-Bine..
A inchis.
Am aruncat telefonul in podea si m-am aruncat in pat. Oamenii astia ma deruta mai rau ca un film de psihologie. Mai intai se comporta normal, apoi nu vine sa ma ia de la scoala, Liam ma saruta, apoi el imi spune sa pastrez distanta.

Viata asta e obositoare. Am auzit un ciocanit puternic in usa.
-Sara, deschide.
Ugh, Liam.

-Si daca nu vreau?
-Am cheie de rezerva, e casa mea daca iti amintesti.
Mi-am dat ochii peste cap si mi-am tarat picioarele spre usa.
I-am deschis, el stand rezemat de usa, privindu-ma amuzat.
-Ce e asa amuzant? Ma stramb la el, facand-ul sa ranjeasca.

-Esti asa adorabila in tricoul meu.
Tricoul lui..? Ugh, firar! Credeam ca nu o sa il mai vad toata seara, de aceea i-am si furat un tricou. Mirosea bine si era destul de mare pentru corpul meu caraghios de mic.

Daddy L.P.Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum