V-a fost dor de mine? N-am lipsit deloc mult, nu? În fine, carte a doua o să fie tot aici, șiiiii....sper să vă placă! Primul capitol
Daddy 2 / After he's gone
-Scumpo? Te simți mai bine?
-Hm?! Am scos capul din cartea pe care o citeam și am privit-o pe mama. Ăm, da, sunt bine. Miroase a piept de pui la rotisor.A râs.
-Da, tocmai l-a scos tatăl tău din cuptor. Daia am și venit. Hai la masă!
Am aruncat cartea în pat, promițându-mi că am să continui diseară.
Casa în care locuiesc e imensă. Camera mea e cât o sufragerie normală. Nu mă gândeam că am să locuiesc eu într-o casă cu trei etaje.Am făcut un jurământ cu mama că n-am să mai îi mai pronunț niciodată numele. Că nu am să mai plâng. Că nu am să mai încerc să îmi iau viața. În primul rând, mi-am făcut mie un jurământ.
Jos, în bucătărie, tata și Zack râdeau în timp ce așezau masa.
-În sfârșit te-ai gândit că e mai bine să îți vezi iubitul decât să stai închisă într-o cameră și să citești,nu?Am chicotit și i-am dat un pupic pe obraz.
El s-a încruntat, vizibil ofensat de acțiunea mea.
-Ce a fost asta?! Asta-i tot ce poți, Sara?
Am râs și l-am sărutat apăsat, uitând că părinții mei erau nici la un metru de noi.L-am auzit pe tata tușind. M-am făcut roșie în obraji în timp ce Zack mă privea învingător.
M-am așezat lângă Zack la masă, așteptând ca mama să îmi aducă porția. Stomacul meu făcea pe posedatul, dar nu voiam să recunosc asta. Mama m-ar fi dojenit din nou pentru că nu cobor nici măcar să îmi iau mâncare.-Ești mai bine? M-a întrebat Zack, fără vreo urmă de sarcasm pe față. Numai seriozitate.
Știam foarte bine la ce se referă, și chiar îmi era teamă că o să readucă asta în discuție.A trecut un an de când m-am trezit din comă și de când tot încerc să îl uit pe, ei bine,....Liam.
Îl visez în fiecare noapte cum mă atinge și cum îmi șoptește cuvinte dulci la ureche. Dar și cum trece cu mașina peste mine sau mă decapitează. Am coșmaruri mereu, pe care evit să le povestesc cuiva. După cum îmi știu părinții, m-ar duce cu siguranță la un psiholog sau un pshihiatru. Uneori stau și mă gândesc dacă el arată exact cum arăta în "visul" meu. Păr șaten, ochi căprui pătrunzători și un corp de zeu.-Da, sunt bine. I-am zâmbit strâmb și el a dat aprobator din cap, strângându-mi mâna într-alui, oferindu-mi căldură și protecție.
Mama mi-a așezat puiul în față, alături de salată și un pahar de Cola, rece.După ce toată lumea avea porția în față, am făcut rugăciunea pe care mama ne obligă să o spunem mereu, am început să mâncăm.
-Am vești bune, a rupt tata tăcerea. Sara, tu și Zack o să vă mutați în casa voastră.
Mi-am scăpat furculița din mână, și am început să tușesc de zor. Mă înecasem cu o frunză de salată.După cinci minute în care am încercat să îmi opresc tremuratul și să alung gândurile negative, am vorbit.
-Poftim?!-Nu te bucuri? M-a întrebat mama, dezamăgită.
Am încercat să ascund adevărul și am zâmbit. O tentativă de zâmbet.
-Ba da, doar că m-ați luat prin suprindere, atâta tot.-Mă bucur că ești de acord, iubito. Zack m-a pupat ușor pe obraz și și-a văzut de mâncat.
Pofta de mâncare mi-a pierit, doar ca să nu se observe asta, am continuat să mănânc în tăcere.
Din când în când îl surprindeam pe Zack aruncându-mi un zâmbet sau un rânjet.La sfârșitul cinei, mama m-a pupat pe frunte, și ne-am urat reciproc noapte bună.
Zack a urcat împreună cu mine în cameră.Imediat cum am intrat în cameră, m-a lipit de ușă și a început să mă sărute apăsat pe gât.
-Ai idee cât m-am abținut să fac asta în timpul cinei?
Nu, nu am.
Nu aveam chef de nimic.Singura fărâmă de bună dispoziție pe care o mai aveam se dusese pe apa sâmbetei când aflasem că urma să mă mut cu Zack. Da, îmi plăcea să îmi petrec timpul cu el, avea un caracter frumos, și arăta chiar bine, doar că eu nu îl iubeam. Și asta strica tot.
Știam că el mă iubește enorm, si de aceea nu îmi permiteam să îi stric fericirea cu declarația mea. Mai bine sufăr eu, decât altcineva.
M-a trântit pe pat, el aruncându-și tricoul undeva pe podea, împreună cu cartea mea.
-Te iubesc, mi-a șoptit când a început să mă dezbrace.
Eu nu.
-Și eu.
***
-Hei! Ai naiba grijă pe unde mergi!
I-am arătat degetul din mijloc și mi-am continuat drumul. Nu mai ieșisem demult singură prin oraș, și aveam norocul să dau peste oameni. Sau ei să dea peste mine. Tot aia.Am intrat într-un magazin de albume, unde am zărit noul album de la Arctic Monkeys. Mă uitam atent la mica bucată de rai, când o mare de păr blond mi-a ieșit în evidență. Am început să tremur și să transpir, în timp ce studiam mai bine băiatul. Avea ochii albaștri, părul blond ca spicul de grâu aranjat frumos, și un pierce argintiu în buză. Jason se ținea de mână cu o fată brunetă, voluptoasă și frumos îmbrăcată. Nu se putea ca băiatul din fața mea să fie Jason. Nu avea cum. Nu când mi-am imaginat toate astea.
M-am dus lângă el și am început să îl privesc cu lacrimi în ochi. Fata de lângă el mă privea ciudat, dar eu continuam să îl analizez.
Mi-am luat inima în dinți și l-am întrebat.-Jason?
Baiatul a întors capul speriat spre mine, și în secunda următoare, am leșinat.M-am trezit speriată și transpirată.
-Apă! Vreau apă! Am țipat, speriind-ul pe Zack.-Iubito? Iubito, ești bine?
-Am spus că vreau apă! Am țipat mai tare, apoi am început să plâng. Nu mai vreau să visez pe nimeni, m-am săturat să am visele astea în fiecare seară.Zack s-a întors speriat cu apa mea, fiind doar în perechea lui de boxeri negri. Mama și tata apărură și ei între timp. Să înceapă circul.