Hello guys, o cititoare mi-a dat geniala idee de un grup pentru toate cărțile mele la un loc. Un grup pe Whatsapp, mai exact. Cine vrea, îmi puteți da numărul pe privat iar eu o să vă adaug imediat. Scuze și pentru întârziere, dar pur și simplu nu am mai avut dispoziția pentru Daddy.În poză avem un colaj pe care l-am făcut eu,cred că în ora de fizică..? Sincer, habar n-am, pot să vă spun doar că era o oră plictisitoare pentru că eram plictisită. Well, i'm back. Spor la citit!
•Nu uitați părereaa•
M-am uitat tristă spre cei doi oameni care mă priveau duios. Bine, Kate. Liam mă privea cu regret și tristețe. Ei, totuși o să îmi amintesc ceva, cândva.
M-am dat jos de pe pat și am ieșit fără să scot vreun cuvânt. M-am întors în parcare și am cautat mașina albă a lui Liam.
M-am izbit de un corp masiv. Mi-am ridicat privirea furioasă și l-am măsurat din priviri pe blondul ce m-a dărmat.
Hmm..ochi albaștri, superbi, pierce în buză, păr răvășit și haine negre. Băiatul ăsta arată ca un înger căzut din cer. Dumnezeule..
-Sara! Ești bine? Hei, totul e ok?
L-am privit confuză, un sentiment de deja-vu cuprinzându-mă. M-am dat un pas mai în spate și mi-am ridicat întrebător o sprânceană.
-De unde Dumnezeule îmi știi și tu numele? Și câți tipi sexy o să mai întâlnesc azi?!
Am exclamat frustrată, în timp ce blondul mi-a aruncat o privire combinată între frică și senzualitate. Ciudată combinație, zău.
-Știam că sunt sexy, și chiar așteptam să iasă asta cândva din gura ta, dar lăsăm asta pe altă dată. Am venit cât am putut de repede. Spune-mi, ce s-a întâmplat?
-De ce i-aș spune unui străin ce am pățit și ce fac cu viața mea?
-Jason! M-am întors când i-am văzut pe mama și Liam venind.
-Scumpo! De ce ai plecat?
-Am vrut să nu prind momentul cu pastilele, și mie nu îmi prea place aerul de spital, Ka- adică, mamă.
-Da, dar sunt bune și vor ajuta la refacerea ta!
-Bla, Bla, Bla, prostii.
-Jason, ce cauți aici? Ahaaa, Jason e numele frumușelului băgăreț. Acum se și explică cum de mă știe.
-Păi am auzit ce s-a întâmplat, Scott mi-a spus tot!
-Scott?! A tresărit Liam mirat. Nu am spus la nimeni.
M-am uitat la Kate și ea începea să se înroșească. Doar nu..
Jason a dat confuz din umeri și s-a uitat duios la mine.
Nu mai vreau milă oameni buni! Nu am nevoie!
Am oftat când m-a luat în brațe. Mmm..mirose frumos, a lămâie.
Mirosul ăsta mi-a intrat până în creier, unde ceva pâlpâia. Oh, god! Era o amintire, da, o amintire!
-Îmi amintesc, îmi amintesc! Am început să țopăi fericită, primind privire confuze de la ceilalți.
-Ce? Scumpo?! Spune repede!
-Ăăăm, da, sigur, ăm eram la el acasă! Am spus și am arătat cu degetul spre Jase. Și am folosit un gel de duș cu lămâie, și eu eram la el acasă pentru că mă certasem cu cineva, dar nu mai știu cu cine.
M-am bosumflat, în timp ce Liam mă privea furios, Kate bucuroasă și Jason privea stânjenit în altă parte.
-Ce ciudat..am murmurat și mi-am continuat drumul spre mașină. Dar, am uitat că nu am chei și că nu e a mea. Ce nasol e să uiți.
-Liam! Mergem, odată?
*
Citeam plictisită o revistă Vogue, luată din camera lui Kate. Un ciocănit puternic m-a făcut să tresar, dar am murmurat un 'intră' și ușa s-a deschis ușor. Nimeni altul decât Liam.
-Treci la subiect. Am spus răspicat în timp ce dădeam pagina, ajungând la un articol despre pantofii stiletto.
O pereche crem mi-a captat atenția, dar prețul este cam usturător. Plus că, îmi plac teneșii pe care i-am descoperit azi în dulapul gigant din cameră.
Liam a părut surprins pentru că nu a scos nici un cuvânt, ci a continuat să privească pe geam pierdut.
-Nu am venit cu un motiv anume. Am trântit revista pe noptieră și mi-am ridicat sprânceana întrebător.
-Nu zău, ce zici, mai facem o plimbare pe plajă?
A oftat frustrat și și-a trecut o mână prin păr.
-De câte ori să îți mai spun că îmi pare rău?! Pur și simplu îmi pare rău, ce vrei să mai fac? Spune-mi și o să fac exact! A țipat, izbind sticla goală de pepsi pe care nu am observat-o până acum, în perete. Am tresărit și am încercat să mă îndepărtez, dar un ciob mic mi-a zgâriat ușor umărul.
-Dar uite-te în ce hal m-ai adus, Liam! Am ajuns să nu îmi mai aduc aminte cine naiba sunt și de unde naiba vin!
A mai izbit o vază cu flori, făcând peretele alb un adevărat dezastru.
Am văzut sângele prelingându-se pe brațul lui, dar a părut că nu îl ia în seamă, iar în clipa următoare s-a repezit spre mine.
Și-a izbit puternic buzele de ale mele, sărutându-mă brutal.
Am încercat să mă zbat, dar totul era în zadar.
O picătură de sânge i s-a scurs din mână, căzând pe obrazul meu ca o lacrimă.
L-am împins cu toată forța de pe mine, apoi am țipat.
-Așa îți rezolvi tu problemele?! Mă săruți și îmi trece? Nu, la naiba, nu!
Am dat să merg spre ușă.
-Nu, nu pleca! A țipat și s-a repezit din nou spre mine.
-Auci, mă doare! Am scăncit când Liam m-a împins în ușă.
-Dă-mi drumul!
Parcă făcând în ambiție, m-a luat pe sus, trântindu-mă în pat.
-Am nevoie de tine în momentul ăsta, nu îmi pasă de consecințe, în momentul ăsta doar tu contezi.
Ochii îi erau roșii, dar totuși nu mirosea deloc a alcool. Ci, a pepsi. Asta, dacă nu s-a drogat..
-Liam, oprește-te! Nu știu de ce ești în stare, dar știu că nu gândești logic în momentul ăsta. O să regreți!
Nu m-a ascultat și mi-a mușcat tare pielea gâtului. Mi-am strâns ochii, nu voiam să îmi cadă nici o lacrimă, nu voiam să mă vadă vulnerabilă acum.
-T-te rog!
-Sara! Trebuie să îți iei medicamentele! Vino jos, acum!
Am răsuflat ușurată, dar Liam nu s-a clintit.
-Liam, e pentru binele meu!
Ei, cred că asta l-a trezit la realitate pentru că s-a dat furios jos de pe mine, și a ieșit val-vârtej din cameră, trântind ușa.
Mi-am pus mâna pe locul cald de pe gât, care încă mai era umed și știam că urma să se învinețească.
-Sara!
-Ăă, da! Vin acum, așteaptă o secundă!
Am fugit spre portfardul pe care îl văzusem în unul din sertarele dulapului. Am scos mica gentuță neagră și am scotocit după un fond de ten și niște pudră.
-Hm..L'oreal?
Am scos sticluța de mărime medie, umplută pe jumătate. Oi fi folosit ceva din el.
Am scos o pudră de la o firmă Too Faced sau ceva de genul și am început să mă dau excesiv cu ambele, având totuși grijă să nu se vadă, să pară natural și să acopere în același timp.
Am aruncat produsele la loc, și am pus portfardul de unde l-am luat. Am netezit bine, și am căutat ceva de pus peste. Îmi venea să îmi dau o palmă când am văzut o helancă vișinie atârnând de un umeraș în dulap.
-La dracu..
Am fugit la baie și am șters fondul de ten cu niște apă și o cremă găsită acolo, apoi mi-am pus helanca.
-Sara! Ce dumnezeule faci acolo? I-am auzit pașii pe scări. Mi-am aranjat părul pentru că era răvășit și m-am spălat pe față. Ar fi fost ciudat să întrebe de ce am sânge pe față.
Am deschis ușa și am zărit-o pe Kate fix în fața mea.
-Ce ți-a luat atât? Haide, trebuie să îți iei pastilele, o să îți las lista pe frigider cu orele și pastilele pe care trebuie să le iei, eu trebuie să plec la muncă.
Am dat aprobator din cap, și am dat să plec cât mai repede. Degeaba..
-De ce e sânge și cioburi la tine în cameră?
-Ăh, am avut nervi pentru situația asta că nu am reușit să îmi aduc aminte și mi-am vărsat nervii pe asta. Ă, scuze, o să curăț.
A oftat și a coborât. Am urmat-o, dar Liam m-a prins de mână, și mi-a șoptit tandru la ureche.
-Te aștept diseară la mine în cameră,vreau să îți demonstrez că îmi pare rău.
