Când mi-am ridicat privirea, aripile nu mai erau. Și nici el. Dar faptul că o să fie mereu lângă mine m-a liniștit. Mi-am șters obrajii cu mâneca scurtă de la bluză și mi-am netezit mâinile pe dresul negru. Când m-am îmbrăcat cu fusta azi-dimineață, nu m-am gândit că o să sfărșesc cu ea udă, stând și plângându-mi de milă, cine știe la câtă distanță de casă.
M-am ridicat, și am scrâșnit când picioarele mele amorțite și-au recăpătat forma normală.
M-am uitat în jur. Am făcut ochii mari când am văzut că mă aflam pe o alee necunoscută. Așa de mult am putut să alerg? Nu am conștientizat probabil nici măcar țipetele lui Liam când am ieșit fugind din casă. În loc să îl înfrunt, eu am plecat. Un laș ar fi mândru de mine. Întotdeauna se întâmplă asta, eu sfârșiind plecând. Dar, nu pot să ascund faptul că sunt sensibilă.
Am oftat și am analizat peisajul din jurul meu. Un felinar lumina pe jumătate, nu era nimeni, și luminile caselor erau stinse. Cât am stat aici? Cât naiba e ceasul? Unde o să mă duc? Parcă simțeam deja cum mă apucă plânsul din nou.
Am încercat să îmi alung frigul din oase, strâgându-mi mâinile pe lângă corp.
Am luat-o ușor pe unde am venit, poate cu puțin noroc aveam să ajung înapoi.
Vântul bătea cu putere, și tot ce îmi doream acum era să îl fi ignorat pe Liam, și să stau acum în pat cu laptopul în brațe. Dar nu, a trebuit să fug și să fac pe dramatica. Dar, într-un fel mă simt bine pentru că m-am eliberat și am putut să "îmi văd" fratele. Am văzut un taxi parcat puțin mai în față, dar mi-am adus aminte că nu aveam ABSOLUT nimic la mine.
Am înjurat pe sub mustăți și m-am sprijinit de peretele unei clădiri vechi. Fața îmi era înghețată și udă din cauza ploii, iar hainele mi se lipiseră de piele.
Din păr îmi curgeau picăturile reci de ploaie, iar teneșii erau de mult îmbibați în apă. Am suspinat, încercând să îmi acopăr antebrațele, pentru că deja începeam să nu le mai simt.
Corpul meu era paralizat din cauza frigului, și aveam senzația că m-am aruncat îmbrăcată într-o cadă plină ochi cu apă.
M-am lăsat din nou în jos, stând într-o baltă, cu picioarele strânse la piept, și plângându-mi de milă.
O imagine demnă se un film de dramă.
Înafară de sunetul ploii, niște roți parcă alunecau pe cimentul rece.
Probabil era altă halucinație de a mea.
Gândurile mi-au fost alungate când o mașină albă a intrat în raza mea vizuală. Cunoșteam mașina aia mai bine decât cea a mamei.
Liam coborî stresat din mașină, uitându-se speriat la mine. Salvatorul meu, am pufnit.
-Oh doamne, Sara ești bine?
-Pleacă! Am țipat, făcându-l să tresară.
-Da, o să plec, și tu vii cu mine! A încercat să mă ia de braț, dar m-am smucit imediat.
-Lasă-mă!
S-a uitat serios la mine, studiindu-mi trăsăturile feței.
-Crezi că cu încăpățânarea rezolvi ceva? Părea isovit.
Nu am zis nimic, doar m-am ghemuit mai bine și mi-am fixat privirea pe asfaltul ud.
A oftat, trecându-și o mână prin părul lui des și șaten.
-Știu că ți-e frig, doamne dumnezeule, tremuri! Sara, te implor, haide acasă!
-Nu merg cu tine! Mi-ai provocat destul rău. Ce e în neregulă cu tine? Ba mă săruți, ba îmi faci ceva ce nu am curajul să îl spun cu voce tare, ba ești profesor, ba îmi spui cu cine să stau, ba îți bați joc de mine! La naiba! Ești bipolar, sau ce? Pentru că eu sunt sătulă de toate ieșirile astea până peste cap.
Și-a îngustat privirea spre felinarul ce pâlpâia sub privirea mea.
În sfârșit am reușit să îi spun tot ce simțeam în momentul de față.
-O să îngheți și o să răcești, haide.
A schimbat subiectul.
Matur.
-Spune-mi! De data asta mi-a aruncat o privire urâtă. Tot ce așteptam.
-Ce îți pasă?
Tonul lui era răspicat și am simțit batjocura. Să începem. (A/N mor eu m-am gândit la aia cu șaini taini când am scris asta, gen "să'n șepem" =))) )
-Îmi pasă pentru că toate astea mă înclud pe mine, de ce dracu nu înțelegi?! M-am ridicat din balta formată în jurul meu, și am început să îmi storc, la propriu, fusta și părul. Arătam ca după o baie, care nu a fost tocmai o baie. De parcă m-aș fi tăvălit într-o baltă murdară. Apropape adevărat. Puteam să deduc cum arătam.
A băgat piciorul într-o baltă, și a aruncat apa dintr-un loc în altul. Avea mâinile în buzunare și era încruntat, semn că gândea ceva ce îl macină.
Avea niște blugi albaștri, un pulover gri și niște bocanci de culoarea muștarului. În alte circumstanțe aș fi sărit pe el. Se udase și el destul de rău, stropii mici de ploaie curgându-i din păr.
-Defapt, toată asta e o prostie. Aș apela mai repede la 'rahat'. Tu nu realizezi ce se întâmplă în jurul tău. Nu ești bună la oameni. M-am comportat ca de fiecare dată, dar azi am exagerat, și îmi pare rău, Sara, crede-mă.
-Mda, sigur. Mi-am dat ochii peste cap și mi-am molfăit limba.
Aveam un gust îngrozitor în gură, dar nu asta era problema mea acum.
S-a apropiat de mine, uitându-se confuz în ochii mei. Respirația lui era caldă, și îi simțeam căldura corpului său aproape de al meu. Oh, nu, apropierea asta nu e bună deloc.
-Liam..
Se uita atent la buzele mele, începând să le lingă pe ale lui. Mi-am adunat toată puterea să îl împing de lângă mine, dar parcă nu se clintea.
-Liam, te rog.
A mai aruncat o privire în ochii mei, apoi s-a întors la locul lui inițial, lângă mașină. A sesizat și el probabil că eu chiar nu am CHEF de el acum. Mai ales după tot ce s-a întâmplat.
-Oh, la dracu, nu îmi pasă dacă îți convine sau nu, eu nu pot să mă abțin.
Cu asta fiind spuse, m-a împins de zidul rece și ud al clădirii, o mână ținând-o pe perete, alta pe talia mea. Buzele lui erau atât de fierbinți, încât puteam să jur că au luat foc. Mi-a mușcat puternic buza de jos, lingând și cerând o aprobare din partea mea.
Mi-am împletit limba cu a lui și m-am lăsat purtată de val. Până mi-a introdus mâna sub fustă.
Halo copilași. Ce faceți? Cum merge școala? Sper să nu fie un capitol sec, și sper să vă placă. Liam chiar e bipolar, adică, chiar e. Bineînțeles că în carte, el suferă de boala asta. Dar shh, Sara nu știe încă :))))). Mulțumesc enorm pentru vizualizări, voturi și comentarii. Fără voi nu aș reuși, știți asta. Love ya
P.S. 1. By the way, am destule capitole libere, cine vrea dedicație?
2. Ce ziceți de un Q/A? Vă aștept întrebările în comentarii, o să răspund cu cea mai mare plăcere în capitolul următor.
3. ♥
