The Brothers Styles -Finalizat-

Capitolul 20-Vrei sa divortam?!?

Rebekah's pov.

Stateam plictisita pe scaunul de la birou cascand adesea , in momentul in care reusisem intr-un final sa termin de sortat toate acele doasare ale pacientilor din clinica. Si credeti-ma ca erau de ordinul sutelor , iar sa le ordonezi in functie de boala si alfabetic dupa numele fiecarui pacient in decurs de cateva ore ,este groaznic!

Rasuflu usurata aruncand pixul pe pupitru in timp ce m-am ridicat amortita de pe scaun.

Insa se pare ca ceva bun tot a iesit din toata treaba asta. Fiind ocupata pana peste cap cu dosarele am uitat de problemele de acasa.
Dar cum programul de lucru s-a sfarsit...Mda..Nu a tinut prea mult timp treaba cu uitatul.

-Esti gata? Ma intreaba Wren ridicandu-si privirea din teancul de foi pe care si el le avea in fata.

-Ăhăm. Spun eu schitand un mic zambet in timp ce mi-am dat halatul jos ,fiind gata de plecare. Tu mai ramai?

-Pai...Probabil ca daca as avea un motiv pentru care ar merita sa plec de aici as face-o ,insa decat sa ma duc acasa si sa fiu tot singur , mai bine stau aici si lucrez suplimentar. Imi raspunde el venind pana langa mine, in timp ce eu am facut o mica grimasa.

-Stii..Tot nu-mi vine sa cred ca cineva ca tine este inca singur.

-Pai sa zicem ca mi-a luat ceva pana ce am trecut peste relatia anterioara , iar acum am ajuns sa ma indragostesc de cineva de care nu pot avea parte..Imi spune el cu o voce joasa , privindu-ma cu ochii sai stralucitori, astfel pret de cateva secunde intre noi doi se lasase o liniste apasatoare, intimidandu-ma cumva situatia ; pana in momentul in care fara sa realizez cand, l-am vazut pe dr. Rollins apropiindu-se de mine ,sarutandu-ma.

Error404 found. Creierul Rebekai s-a oprit din functionare.o

-Ămm..Scuze..impulsul momentului. Imi zice el rapid retragandu-se rapid, incercand sa se scuze. Eu nu...

Ok..Si acum? Ce trebuie sa ii zic?!

-Este ok..Amandoi am cedat. Nu esti doar tu de vina. Spun eu muscandu-mi interiorul obrazului in timp ce in capul meu se derula din nou si din nou scena de acum cateva secunde , iar pe dragul si scumpul meu stomac il simteam acum ca un bolovan pe care era inscriptionat cuvantul "VINOVATA".

Mdaahh..Am comis-o de data asta.

-Stii..Ar cam trebuii sa plec. Spun eu rapid ,revenindu-mi din momentul acela de pierdere in spatiu in care ma aflasem mai devreme.

-Stai sa te conduc. Spune rapid Wren luandu-si si el haina de pe cuier, ca mai apoi sa iesim impreuna din cabinet, dand nas in nas cu..Josh.

-Hei. Ne zice el de indata ce ne-am intalnit in fata usii de la cabinet, privindu-ne oarecum panicat.

-Hei..Spun eu cu o voce joasa privindu-l.

-Stiti..Cred ca o sa va las sa discutati putin..Te astept la parter , bine? Intervine Wren schitand un mic zambet ca mai apoi sa il salute pe Josh si sa se-ndrepte spre lift

-Ai..intalnire..? Ma intreaba Josh cu o voce joasa si oarecum ranita, in timp ce eu am oftat scurt.

-Nu,bineinteles ca nu. Nu sunt genul care poate trece atat de usor peste o relatie. Zic eu incrucisandu-mi bratele la piept, in timp ce Josh si-a bagat pret de cateva secunde mana prin par,meditand.

Ok..Acum chiar ma simt al naibii de vinovata pentru momentul de mai devreme.

Deci mersii Doamne ca imi faci asta !

-Nu vreau sa treci usor peste o relatie,Bekah..Vreau doar sa stai si sa te uiti in ochii mei si sa-mi spui daca tu chiar crezi ca as fi fost in stare sa te-nsel vreodata. Imi spune el prinzandu-ma de mana, in timp ce eu am simtit incetul cu incetul cum raman fara aer.