The Brothers Styles -Finalizat-

Capitolul 15 -Bless Myself.

Helauu!!! Ce faceti dragii mei? :*

Este vineri,a mai trecut inca o saptamana de scoala,deci iata next-ul de la TBS,pe care probabil ca l-ati asteptat. :3

App. THX pentru cei 2,27k cititori :** <3 <3 \

Ca sa nu va mai retin,sper sa va placa capitolul si lectura placuta :***

Rebekah's pov.

Intre timp:

-Nu,nu! Eu nu pot sa plec Angel! Nu pot murii,nu acum.. Am zis eu rastita catre fata din fata mea.

-Este prea tarziu Rebekah..Trebuie sa mergem. A adaugat ea prinzandu-ma de mana stanga.

-Nu este prea tarziu! Niciodata nu este prea tarziu! Am spus eu apropiindu-ma de corpul meu neinsufletit,in jurul caruia se afla familia mea plngand.

-Rebekah,nu poti face asta! Este impotriva tuturor regulilor! O sa incalci toate legile! A tipat Angel la mine,dar nu am bagat-o in seama..Trebuia sa ma intorc,intr-un fel sau altul..

-Imi pare rau Angel...Insa legile au fost facute sa fie incalcate..Am zis eu printre lacrimi in timp ce m-am asezat peste corpul meu.

-Rebekah,nu vei reusii! Este mult prea tarziu!

-Nu si pentru mine...Am adaugat eu pentru ultima oara pana cand am vazut negru in fata ochiilor. Am inceput sa aud din nou acel aparat tampit bipaind,dar nu puteam sa reactionez in vreun fel..Am incercat sa imi deschid ochii ca de plumb,insa a fost in zadar...Intunericul ce se napustise asupra ochiilor mei era greu de invins..

Harry's pov.

-Inca odata condoleante domnule...A zis a nu stiu cata oara acel medic tampit,facandu-ma sa ma apropriu din nou de el sa il strang de gulerul de la gat.

-Harry.. I-am auzit vocea stinsa a tatei,apoi un sunet care ma infioara..Mi-am intors dintr-o data capul spre trupul neinsufletit al Rebekai de unde se auzea acel zgomot.. Ma uitam la aparatul de EKG,a caror linii au inceput sa prinda contur din nou.

Mi-am pus mana la gura,privind uimit la aparatul care indica bataile inimii ale Rebekai. M-am apropiat incet de patul sau,privind-o mai deaproape.

Masca sa de oxigen care inca ii zacea pe fata era aburita,iar pieptul sau incepuse sa se ridice incet,pe timp ce respira.

-Dumnezeule...L-am auzit pe acel medic imbecil exclamand,in timp ce s-a apropiat cu mai multe asistente de Rebekah.

-S-a intors din morti..I-am auzit glasul asistentei din ambulanta,care s-a apropriat de Rebekah .

-Va rog sa eliberati salonul...Fata a iesit din coma si trebuie sa o lasam sa se odihneasca pana se va trezii.. A adaugat medicul deschizand usa salonului.

-Sa il eliberam?! Domnule doctor,fata mea numai ce s-a intors din morti dupa cum ati zis si dumneavoastra;nu ne puteti da afara pur si simplu! A intervenit mama rastita.

-Bine..Puteti ramane..Dar doar o persoana poate sta cu ea..

-Mama,raman eu cu ea..Sunteti obositi,dupa socul ce l-am trait asa ca mergeti sa va odihniti putin,fiindca o sa am eu grija de ea.. Am zis eu sarutandu-i mainile mamei,care s-a ridicat tremurnd de pe patul de spital,si s-a indreptat spre iesirea din salon impreuna cu ceilalti.

M-am asezat incet pe scaunul de langa patul de spital al Rebekai,prinzandu-i mana stanga in a mea,adormind pe loc.

Am simtit cateva furnicaturi in palma,care m-au facut sa tresar. Am deschis rapid ochii,examindu-i mana Rebekai care se misca. Mi-am indreptat privirea spre fata ei,vazand-o cum isi misca capul incercand sa deschida ochii.