Capitolul 7 -"Si tu esti gay de imi spui asta?"

3.1K 180 27
                                    

Rebekah's pov.

Ma trezesc mai entuziasmata ca niciodata, astfel toata dimineata fiind total impiedicata.

La naiba, astazi a venit ziua sa incep lucrul la spital !

-Neata Bekah, nu mananci? Ma intreaba mama de indata ce am coborat in bucatarie.

-Nu..Chiar nu vreau sa imi pice mancarea rau la stomac sau sa se intample ceva tocmai azi. Spun eu zambind toata, in timp ce mama s-a ridicat in picioare de pe scaun,imbratisandu-ma.

-Sunt atat de mandra de tine,fetita mea . Spune ea strandandu-ma strans in brate.

-Buna dimineata oameni frumosi ! Spune Katherine de indata ce a intrat si ea in bucatarie, zambind, facandu-ma instant sa-mi dau ochii peste cap .

-Buna dimineata,Kath. Ce vrei la micul dejun? O intreaba mama politicoasa,de indata ce Katherine s-a asezat sfioasa pe scaun.

-Ce ati zice de clatite cu banane si sirop de caramel?

-Suna bine. Spune mama facand o grimasa. Rebekah, te poti duce tu la cumparaturi sa cumperi niste sirop?

-Ăămm..Nu. Eu trebuie sa ajung la spital. Asa ca printesa, gandeste-te la altceva. Spun eu privind-o scarbita pe Kath,care ma privea la randul ei cu o fetisoara de ingeras.

Adica eu daca i-as fi zis la mama ca vreau asa ceva, mi-ar fi raspuns ca am luat-o razna si daca vreau sa merg sa-mi cumpar si sa-mi fac.
Dar la ea,nuuu...

-Oh,pai atunci...

-Este ok ,Kath. Gasim noi o solutie . Zice mama schitand un mic zambet.

-Bla,bla,bla, pai atunci eu am plecat. Ca oricum vad ca voi doua va intelegeti de minune. Spun eu cu un gram de ciuda in glas, luandu-mi cheile de la masina si poseta in mana.

-Ai grija de tine,scumpo! Striga mama in urma mea, insa eu deja iesisem din casa .

La naiba. Cine se crede Miss Perfectiune asta, de crede ca poate venii la mine acasa si sa le intre pe sub piele la ai mei si sa ii faca toate poftele??
Sunt parinti mei, nu ai ei. Sa-i fie clar!

Inchid nervoasa portiera,introducand cheia in contact .

Rebekah ,respira ,expira si linistete-te.
Este prima ta zi de lucru si nu poti sa o lasi sa ti-o strice cineva .

Pornesc masina , si incep sa conduc pe strazile aglomerate ale L.A-ului , incercand sa-mi pastrez ca se poate de mult calmul.

-La naiba, si o vaca care poarta un joben si are amant un unicorn poate sa conduca mai bine decat tine. Tip eu scotand capul pe geam la o "vaca" care cel mai probabil era beata, fiindca altfel nu imi explic de unde atata neindemanare.

Bine, poate nu am reusit sa fiu chiar foarte calma, insa nimeni nu e perfect ,nu?

O depasesc rapid, aratandu-i degetul mijlociu de indata ce m-a facut "blonda handicapata" , ca mai apoi sa prind viteza pana la spitalul Sainte Marie.

Are noroc ca m-a prins in toane cat de cat bune, fiindca altfel as fi oprit masina in mijlocul drumului si i-a si facut putin freza in timp ce o dadeam cu capul de capota.
Sa vedem atunci pe cine ar mai fi facut ea handicapata.

Cateva minute mai tarziu, parcam deja masina in fata spitalului, aruncand dupa inca o privire in oglinda retrovizorie,aranjandu-ma putin .

Scot cheile din contact,imi iau geanta de pe bancheta din spate a masinii, ca mai apoi sa cobor cu grija din Skoda mea .
Trag aer adanc in piept privind imensa cladire,facandu-ma sa ma gandesc astfel ca daca atat de emotionata sunt pentru prima mea zi de lucru ,atunci in ziua nuntii inseamna ca o sa fiu lesinata pe undeva pe jos.

The Brothers Styles -Finalizat-Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum