The Brothers Styles -Finalizat-

Capitolul 7- " -Niall,doar nu ai de gand sa ma ceri de sotie,nu?"

Craciun fericit pufoseniilor !! Mos Craciun a venit mai devreme cu un nou capitol la carte si cu mii de multumiri pentru cei +600 cititori ! Deci Ho,Ho,Ho si lectura placuta dragii mosului ! :)))

***
Ma uitam nedumerita la Josh nestiind ce sa ii raspund lui Niall.. Ce naiba,sunt la intalnire cu Josh,in timp ce Niall ma sune sa ma intrebr daca ies la intalnire cu el...Ce sa fac? Ce puteam sa fac? Nu vroiam sa il refuz fiindca s-ar fi suparat,si Niall este o persoana foarte sufletista la care ti se frange inima daca o vezi suparata; dar nici nu puteam sa accept de fata cu Josh...asa ca am ajuns sa ii zic ca vorbim acasa mai multe.. Pff...ce imi este dat sa traiesc..

-Este totul in regula? M-a intrebat Josh, apasand butonul de pauza a telecomenzii.

-Da...Poti pornii filmul..Am zis eu luand cateva floricele in mana,in timp ce el a pornit din nou filmul.

-Sti..Partea asta imi place cel mai mult.. A zis el facand referire la finalul filmului.

-Serios? Am zis eu chicotind,avand in vedere finalul destul de romantic al filmului.

-Ăhă..A zis el luand o gura din sucul sau..Sti Rebekah,imi pare rau ca na..Te-am invitat la mine acasa la un film,ci nu la un restaurant sau la cinema..A adaugat Josh fluturandu-si mana dreapta prin par.

-Este ok...Adica chiar m-am simtit mult mai in largul meu asa..Nu sunt eu genul ala de persoana foarte sofisticata! Am zis eu zambindu-i.

-Eu ma gandeam ca na,cum esti sora lui Harry Styles ai crescut doar in lux si nu esti obisnuita cu lucrurile astea simple..

-Lux?! Am zis eu razand.. Josh,pana sa ne mutam in casa aceasta pe care Harry a luat-o, am stat intr-o casa asemenea casei tale..Crede-ma ca nu am crescut in lux nici pe departe..Sunt o fata perfect normala ca si tine..

-Oh..Scuze,greseala mea..

-Nu ai de ce sa te scuzi..Iti inteleg confuzia,fiindca asa am fost si eu cand am vazut casa..Si..mai spune-mi despre tine. Am zis eu sprijinindu-mi capul de canapea.

-Pai nu sunt multe de zis.. Am crescut intr-o familie modesta si iubitoare,care au pus mult pret pe educatia mea chiar daca eu nu am vrut sa urmez cariera dorita de ei...

-Serios? Si ce cariera vrei sa urmezi? L-am intrebat eu.

-Medicina..A zis el timid.

-Serios?!?

-Da..Stiu ca este cam ciudat,adica este mult de munca si majoritatea tineriilor din ziua de azi se indreapta spre alte cariere datorita multora anilor de studiu din spatele acestei meserii;dar pe mine pur si simplu m-a atras..  Tu te-ai gandit spre ce universitate vrei sa te indrepti?

-Ai fi uimit daca ti-as spune..Am zis zambind.

-Serios?

-Ăhă...sa zicem ca este posibil sa purtam acelasi halat alb,doar ca cu nume diferite..

-Esti la medicina? Nu cred...Care erau sansele! A zis el chicotind aratandu-si acele gropite superbe in timo ce eu am dat din cap in semn afirmativ.

-Habar nu am! Am zis eu chicotind.

-Asta a fost un semn de la univers..A zis el zambind.

-Crezi?

-Da..El m-a facut sa vin la tine la usa sa iti urez "Bun venit in cartier" si tot el m-a indemnat sa fac asta,chiar daca stiu ca este riscant.. A zis el lipindu-si buzele de ale mele,intr-un sarut care mi-a facut tot corpul sa se umple de electricitate.

-A meritat riscul? L-am intrebat eu in momentul in care buzele noastre s-au despartit.

-Pentru mine a meritat, acum urmeaza consecintele.. A zis el inchizandu-si ochii,strangand din pleoape.