The Brothers Styles -Finalizat-

Capitolul 39-Hanna Stone-Styles..Cine s-ar fi gandit?

Rebekah's pov.

Cu fiecare zi care trece, cu fiecare clipa petrecuta alaturi de cele mai importante persoane din viata mea,imi dau seama ca incetul cu incetul lucrurile incep sa se aseze fiecare acolo unde le este locul.

Nici nu stiu cand a trecut saptamana asta. Timpul trece atat de repede incat de abia pot tine pasul cu el.

De luni de cand gasca mi-a prezentat oficial noua casa iar Zayn ne-a imbatat pe mine si pe Harry, apele s-au mai linistit putin.

Alison si Harry nu s-au mai certat (cee ce inseamna mare lucri avand in vedere idiotenile pe care le-a facut fratemio in ultima vreme) , Roby a inceput sa se intalneasca din nou cu mama copilului sau care este asa o dulceata . Chiar au venit in vizita ieri toti trei pe la noi si pot spune cu mana pe inima ca Adam este o adevarata figura. Presimt ca o sa franga multe inimi cand o sa creasca, exact ca tatal sau.

Cat despre mine si Josh..Ei bine amandoi eram mai emotionati decat toate persoanele de pe Pamant la un loc. Maine era ziua nuntii. Maine chiar avea sa ma imbrac in rochie de mireasa si sa merg la altar!

Totul era pregatit deja. De dimineata am mers la sala unde am pus la punct ultimele detalii cu privire la aranjarea invitatilor la mese ,iar acum..Ei bine acum ma aflam intr-un spital,mai exact in spitalul unde lucrez, stand inghesuita pe un scaun ,asteptand ca asistenta temporara a doctorului Rollins sa ne cheme.

Astazi este pentru prima oara de cand sunt insarcinata cand vin la o ecografie, si da,stiu ca este cam ciudat insa Wren a vrut sa se ocupe de sarcina mea si de tot ce tine de ea. Si da,stiu ca nu ar fi trebuit sa accept fiindca tipu' cred ca inca mai are sentimente pentru mine, insa Josh a insistat sa zic da.
Normal ca a insistat, doar asa poate sa ii faca inca in ciuda domnului doctor ca in pantecul meu se afla copilul lui nu al alcuiva.

-Rebekah. Spune mama pozitionandu-si mana pe a mea.

-Huh?

-Stiu ca ai emotii,insa o sa fie bine. Si eu am avut emotii cand am venit la ecograf pentru prima oara. Imi spune mama schitand un mic zambet.

-Si uite ce minunatie de baiat a nascut. O completeaza Harry ranjind,sprijinindu-se de peretele din fata noastra.

-Da..Pai de asta imi este si frica. Adaug eu miscandu-mi picioarele,facandu-l pe Harry sa isi dea ochii peste cap. Oricum,nici nu stiu tu de ce ai mai venit aici.

-Pentru suport moral? Imi raspunde el sub forma de intrebare,in timp ce eu am ridicat din sprancene. Sau poate pentru ca Alison e la servici iar eu nu aveam chef sa stau singur in casa cat timp copii sunt la gradinita..Insa na,pentru tine sa zicem ca suport moral.

-Sigur..Oricum,cred ca stii ca nu o sa intri inauntru,nu?

-De ce?

-Pentru ca esti Harry si pentru ca din intamplare sau nu batranica aia pe care ai traumatizat-o este bunica asistentei. Ii raspund eu, facandu-i pe ai mei si pe parintii lui Josh sa se uite nedumeriti la mine.

-Ce batranica? Intreaba mama incrucisandu-si bratele la piept, aruncandu-ne mie si lui Harry privirea aia de Sherlock Holmes.

-Nu le-ai zis? Il intreb eu amuzata pe Harry, care avea o fata de gaina speriata in momentul ala.

-Tu le-ai fi zis ca o baba disperata mi-a trimis urmatoarea zi un preot acasa si mi-a dat si un ordin de restrictie fiindca a asistat la ce n-a vazut Parisul? Nu cred .

-Ce ai facut Harold?!?! Exclama tata ridicandu-se ca ars de pe scaunul de langa mine.

-Pot sa le zic? Il intreb eu amuzata.