Tripleții Tomson [Trebuie Editata..]

23.Probleme...

Liz

Stăteam acolo, si imi priveam prietenă care plângea de 12 minute o jumătate de oră, o ora, nu mai știu... Încercăm să îmi deu seama ce se întâmplă, și când în sfârșit am reușit să o fac, m-am ridicat de jos, pornind-o cu pași apăsați spre sufragerie, unde sigur s-au strans toți măgari, l-am căutat cu privirea pe măgarul meu preferat, și am sărit pe el, ajungând oarecum pe canapea, l-am privit încruntată.

-Am înțeles eu ca tu acepti ori ce provocare, și ca ai un farmec cât o balenă ucigasa, dar să o lași cu burtă la gură nu făcea parte din pariu!! Strig eu de cred ca au tresărit și morți din mormânt.

-Ce mamă naibi vorbești acolo? Întreaba el uimit, uchii lui căprui fixându-se în ai mei.

-Chels... Mârâi eu la el, fracandu-i o palmă.

-Ce-i cu ea!? Întreaba îngrijorat, și dacă nu l-as cunoaște, probabil l-as crede...

-Nu te preface, ca am sa te învăț să zbori, pe geam... Mârâi iar la el, acesta privindu-ma speriat.

-Ști ceva, dar ce îți dau eu ție rost, sunt cu 5 ani mai mare... Zice el încercând să scape de mine.

-Și de 5 ori mai prost... Zic eu enervată.

-Dar, înainte da a mă omorî, îmi zici și mie ce se întâmplă aici? Întreaba Raul speriat.

-Ai lasat-o pe Chels însărcinată, acum, dacă te rog, mă poți lăsa să te expediez în țările calde? Îl întreb eu roșie, dar ceva sau mai bine spus cineva, mă ia de umeri, apoi mă întoarce, și ajung în brațele lui Andy... Eh, e bine și aici... Gândesc eu și mă cuibăresc mai bine la el în brațe, până imi amintesc de ce am venit până aici, și încep să mă zbat mai rău ca o schizofrenică. Până apare pe trepte o Chels cu ochi roși, tinandu-si mâna pe burtă, care încă nu arata de loc ca este însărcinată, când am vazut-o mi-am ascuns capul în pieptul lui Andy, țipând de nervi.

-Și uite ce ai făcut... Îl aud pe Andy oftând, iar eu îl privesc rugător, el dandu-mi drumul din brațe, dar când am vrut să sar iar pe Raul, mi-a înconjurat talia cu mâinile. Oare de unde știam ca ai să faci asta? Mă întreabă el și parcă pot să îi văd zâmbetul.

-Încep să devin previzibilă... Zic eu îmbufnată.

-Poate... Zice el chicotind.

-Nu îmi place asta... Zic eu sprijinindu-mi spatele de pieptul lui.

-De ce? Întreaba el curios.

-Previzibil e plictisitor. Zic eu mofturoasă.

-Eu nu mă voi plictisi niciodată de tine... Dacă la asta te referi... Imi șoptește el la urechile, apoi muscandu-mi ușor lobul urechii, eu tresărind speriată, și dandu-i un cot în burtă, el prefacamdu-se rănit, dar amindoi știm ca m-am durut mai mult pe mine, decât pe el, ne-am privit apoi în ochii, chicotind simultan.

-Dacă nu mi-as cunoaște sora, aș zice ca voi doi ne ascundeți ceva... Zice Zack zâmbind.

-Mneah, mai are ceva de lucru... Zic eu dând din umeri.

-Dar va comportați atât de... Zice Mihai, chicotind.

-Știi, am zis ca mai are cava de lucru, nu am zis cât... Spun eu dând din umeri...