Tripleții Tomson [Trebuie Editata..]

2.Bataia...

Liz

Simt ceva umed pe fata mea, oh, nu, nu, nu! Deschid ochii si văzând un bot mare si blanos, si o limbă umeda ce îmi lingea fata... Ceva nu e bine Dark nu mai face asta de la un an! Îmi duc un deget la fata, luând de pe ea un lichid negru si lipicios, care, din câte părea, e Nutella!

-Oh Zack, ce am să ti-o coc, dar nu azi, ar fi prea ușor, dar te anunț, să nu aduci vreo fată acasă. Tip în așa fel în cât să mă audă și de pe celălalt continent. Am auzit niște alergătură pe hol, așa ca am deschis ușa și l-am trimis pe Dark să mă răzbune măcar 5%. Am mers în baie și mi-am curățat fața, apoi mi-am făcut un duș. Am intrat în dresing ca să mă schimb. Mi-am luat o lenjerie neagră, o pereche de pantaloni scurți, albastru inchis și o cămașă neagră un pic transparentă fără mâneci. Geaca de piele și botinele mele negre cu ținte. Părul mi l-am prins în coadă, și am plecat jos unde Darck îl tragea de gulerul cămăși, din spate, fiindcă era urcat cu toate 4 lăbuțele pe Zack care era întins pe jos, pe burta, cu față la scări.

-Era obligatoriu să îl trimiți să mă șifoneze puțin, așa-i? Mă întreabă el încercând să scape de Dark, care parcă se juca capra cu el, dar nu îi dădea drumul la guler de fel.

-Dap! Zic ne mai putând să mă abțin și izbucnind intr-un râs colorat.

Bunica apare zâmbind din bucătărie. Cu borcanul de Nutella în mână.

-Vai dor în era de imaginea asta, doar ca pe atunci Dark era doar un piticot de cățeluș, era amuzant cum te trăgea de pantaloni și încerca să pară fioros. Zice bunica zâmbind.

-Ar fi fost dragut să rămână așa mititel cum era! Zice Zack enervat, tot încercând să scape de ciobănescul meu german.

-Bine, bine, dar scumpule, te întreb un lucru... Zice bunica zambind dulce, stiam ca urmeaza o replica ala Tomsn.

-Întreabă... O întrerupe idiotul de fratemio.

-Tu ai mâncat toată Nutella asta, fiindcă borcanul era plin, of puiule, ești mai rău ca o adolescentă după o despărțire lacrimogenă, și mai presus de toate, o să te îngrași!! Zice batranica, iar eu nu mai puteam de râs, la fel și Luck care deabea coborâse de sus.

-Ce e cu toate râsetele astea? Apare și Bunicul din bucătărie cu ziarul în mână.

-Oh doamne, sunteți toți trei, mă duc după lacăt. Zice el azvârlind ziarul cine știe unde si pornind spre beci, cu noi pe urmele.

-Pentru ce îți trebuie lacătul dragule? Îl întreabă bunica.

-Pai să zicem ca: Luck o sa dea iar de bibliotecă și no sa mai iasă din casă, Zack o să dea de rezervele mele de vin, și la cum îl cunosc eu, nu se va abține, iar domnisoara, o să dea de armele mele, fiindcă oi fi eu un fost ofițer la secția de criminalistică din orasul asta, dar nu am predat toate armele, iar ei i se păr mai atrăgătoare decât ori ce băiat de vârstă ei, așa ca le bag pe toate în beci. Zice bunicul, și eu rad și mai tare fiindcă are profundă dreptate despre ei, și, și despre mine, dar asta nu e jignitor, este doar adevărul.

-Ști ca m-ai învățat să deschid un lacăt doar cu o agrafă de păr, da? Zic și el se albește la față.

-Tu ai învățat-o, din cauza ta m-am trezit mai albastru decât strunfii, într-o zi!! Zice Luck roșu ca focul.

-Pai a trebuit să fac asta după ce fratele tău a incuiat-o în cameră și din cauza asta a lipsit de la școală. Zice bunicul ofticat.

-Ei gata, gata, ca întârziați la liceu. Zice bunică și ne scoate pe ușă. Îmi iau motorul și când sa îmi pun casca îl aud pe Luck.