Tripleții Tomson [Trebuie Editata..]

14. Ce arde!!

Liz

Pe canapea era Chelsie, singură dintre prietenele mele din Minessoda, înafară de frați Smith, desigur, are 22 de ani, și dacă stiu bine, avea ce a terminat facultatea de medicină ginecologică.... Fetei asteia îi plac prea mult copii... Am sărit pe ea și am luat-o în brațe, imi era dor de ea...

-Ce faci aici scorpie mică? O întreb chicotind.

-Am venit în practică la cabinetul doamnei Dolores... Imi zice ea chicotind și aproape sar in sus de feticile când aud ce spune.

-Unde vei sta? O întreb curioasă.

-Păi până am să îmi găsesc un apartament sper ca mă primiți aici... Zice ea chicotind.

-O nu, nu, nu, nu, tu rămâi aici!!! Zic serioasă.

-Dar aveți unde mă primi? Întreabă ea nesigură.

-Raul!! Îl strig. Pe unchiul meu care coboară în fugă pe scări.

-Ce arde!! Zice el cu mâinile pe genunchi și încercând să își regleze respirația.

-Mai sunt camere libere în casă asta? Îl întreb eu curioasă, el începând să râdă.

-Ce e așa amuzant? Îl întreb eu curioasă.

-Haide!! Zice el și mă prinde de mâna.

Urcăm sus pe scări apoi întrăm în debara, eu uitandu-ma la el ca la felul 14, muta un raft, da unde se ivește o ușă, care arata de parca nu ar fi fost atinsă de ani buni, el o deschide cu o cheie pe care a scos-o dintr-o crăpătură din tocul uși, văd niște scări care păreau ca coboară pe sub cele pe care urci la etaj, coborâm amândouă după unchiu care apăsa pe un întrerupător care făcea ca scările să fie mai luminate, coboram puțin timp pana cand ajungem intr-o încăpere destul de spațioasă, Raul aprinzând o altă sursă de lumină, eu observând canapeaua mare si roșie în formă de "L" foarte prăfuită pe care se trântește unchiul făcând tot praful să se ridica în aierul închis din această incapere, văd în câtă canapelei o consola și un televizor care părea înlocuit de câțiva ani, fiindcă inca se mai vedea forma pătrată de la fostul televizor deala de mai demult cu spatele mare.

Puteam vedea măsuța mică de cafea, și pe pereți erau câteva tablouri cu cu unchii si mătușile mele. Iar sub fiecare tablou se afla o ușă, iar când am mers spre cea cu poza tatei deasupra am găsit o cameră cu pereți albăstri destul de spațioasă, mobilă neagră, un pat destul de mare și un birou pe care se află o lampă și niște foi și un stilou vechii cu peniță... Și am mai găsit și niște scrisori pe care se află scrisul de mana al tatei, scrisori adresate mamei de pe vremea adolescenței, am citit câteva rânduri și mama avea dreptate, tatăl mei are o parte romantică cât marele canion.

-Se pare ca ai dat de ele... Îl aud pe Raul râzând.

-Ce este locul asta? Zic sărind în patul cu așternuturi negre făcând astfel tot praful să se ridice.

-Păi Liz, în casa asta au crescut 12 copii, care de care mai energici și neastâmpărați, și nu credeai ca eu și taicatau am împărțit cameră cum te-a aburit mama? Camerele de sus nu au existat pe vremea când eu, frații și surorile mele eram copii... Doar ca mamei locul asta i să părut mereu dubios, așa ca a ales să ascundă existența lui. Zice el răzând din când în când.

-Adică astea sunt camerele in care voi ați crescut? Întreb eu derutată.

-Dap, am mai făcut eu câteva modificări în unele cazuri, cum ar fi consola și televizorul, și am mai făcut asta, zice el deschizând un compartiment din perete pe care nu lăm observat până acum, găsind puse acolo o mulțime de poze cu mama și tata, și un ceas de mâna destul de vechi, dar care parea încă în stare de funcționare...