Tripleții Tomson [Trebuie Editata..]

12.La dracu'

Andy

Mă certam ca nebunul cu Mark și Jill, dar dintr-o dată aud un suspin scurt aproape imposibil de auzit, și o văd pe Liz cu ochii închiși, la dracu', nu a mai rezistat...

-Călca naibi pedala aia, o pierdem!! Zic panicat.

Mark mă privește speriat apoi călca pedala aia afurisită până la pământ, ajungem după 1 minut în față spitalului și întru repede înăuntru, când o vede unul dintre doctori o ia și o pune pe o targă, intrând repede în sală de operație, m-am uitat în jos și am văzut ca cămașă mea cândva albă era acum jumătate roșie, și pe pantaloni mi se scurgeau bilute mici de sânge, sângele ei, nu îmi pasă de costum sper ca ea da fie bine, dacă nu va fi bine am dat de dracu' nu accept să o pierd a doua oară, nu și nu și nu...

Tresar când văd o mâna care dansa prin față ochilor mei, apoi simț ceva tare sub mine... Sunt pe jos...

-Ești bine frate? Îl văd pe Mark aplecat deasupra mea...

-Chiar vrei să sti? Și cum am ajuns asa? Îl întreb eu.

-Mai bine nu, și după ce doctorul a luat-o pe Liz te-am văzut doar pupând pământul... Zice Mark răzând, încercând să mă inveseleazca, deși ațiu ca râsul ăla era fals...

-Hai amice, știm cutoti ca vrei să plângi... Zic și eu cu vocea tremurândă și ochii încețoșați din cauza lacrimilor ce vroiau să cadă.

-Băieți nu plâng... Zice el cu ochii înroșiți semn ca deabea se abținea.

-Bine, bine, dar hai să fim femei măcar până se trezește, dacă se trezește... Zic eu dandu-mi drumul la lacrimi.

-Nu, am să fiu puternic... Zice dar nici după doua secunde izbucnește în plâns ca un copil mic.

Mă ridic și eu de jos, dar sunt doborât iar la pământ de soră mea care a început să plânga în scorbura gâtului meu, cand a ajuns aici?

-Este bine? O aud pe Gaby cu vocea tremurândă, și ochi sticloși, care plângea în brațele lui Zack, ce era alb ca varul, apoi mă uit la Luck care deabea se mai ținea pe picioare din cauza șocului, era sprijinit de ușă unui salon, și se dădea cu capul de tocul ușo zicând ca de ce nu putea fi el în locul ei... Jo stătea pe un scaun și plângea cu capul în palme, fiindcă prietena ei putea să nu scape cu viață din această situație, Dany făcea ture pe hol cu mâinile în cap și tragandu-se de păr, îngăimând ceva ce doar el putea înțelege... Iar Mark și Jill plângeau ce disperați, Jill ii umplea de rimel cămașă albă lui Mark și el plângea cu capul sprijinit de al ei... Eu cum dracu' ar trebui să mă simț în momentul asta, mă doare așa de tare pieptul, și simț ca mă sufoc cu propriile lacrimi, dată trecuta când am pierdut-o nu a fost așa greu fiindcă știam ca am să o revad într-o zi, dar acum când îmi dau seama ca este posibil să nu îi mai văd ochii de un verde strălucitor, și zâmbetul care îmi înveselea mereu ziua, este un sentiment atât de copleșitor, ca nu o sa mai am niciodată șansă și îi spun cât o iubesc, și ca după noaptea bălului ăluia idiot am plâns ca un bebeluș în pernă... Sunt scos din visare de o bubuitură destul de puternică, ca apoi să văd un Zack inconștient pe jos, și o asistentă care ne privea speriată.

-Ce s-a intamplat? Iau eu inițiativă, băgând asistenta care arăta ca una scăpăta de pe centură, și lasandu-mi sora în seamă lui Jo, cere s-au uitat câteva secunde una la altă, apoi s-au luat în brete zi au început iar să verse lacrimi amare...

-Avem nevoie de sange, așa ca am venit să va întreb dacă are vreo rudă pe aici, fiindcă dacă nu primește sângele in următoarea jumătate de oră, e posibil să o pierdem, iar domnul, spune arătând spre Zack, care era puțin mai conștient acum după ce Gaby l-a scuturat bine de tot, iar acum iar plângeau, când a auzit ce am zis s-a prăbușit inconștient la podea ... Zice asistenta, eu albindu-ma la față.