Tripleții Tomson [Trebuie Editata..]

16. Nu mă mai tem...

Liz

După ce am ajuns la mine în cameră am început să îmi aranjez hainele în dulap, de prin coșuri, cuti, chiar și în tocul de la ochelari am găsit o pereche de șosete... Am început să îmi așez hainele unde au fost cele pe care le-a purtat tata în adolescență, haine care au fost puse intr-o lădiță destul de măricică, cu capac, aproape ca au încăput toate, și le-am pus intr-un colt mai în spate, și am așezat haine de ale mele peste ea, și pe lângă, după ce am terminat de pus hainele de casă, si liceu, am pus pe umerase rochiile pe care nu le-am mai purtat de... Mult timp... Înafară de cea roșie cu floricele, din care m-am chinuit 3 ore să scot sângele uscat, mă asteptam să o fi tăiat la spital când m-au operat, dar se pare ca nu... După ce am terminat cu dulapul și sertărele în care mi-am pus lenjeria și șosetele, deși nu prea port eu șosete des... Deci, după ce am terminat cu toate astea, am început să strâng scrisorile de pe birou, si să le pun în compartimentul din perete... După asta, m-am mai uitat pe acolo și am găsit niște poze cu mine și frății mei când eram mici, sunt curioasă cum au apărut aici, dacă locul asra nu a mai fost folosit de când ne-am nascnascut noi, dar cred ca stiu a cui mâna e... Raul începe să fie cel mai bun prieten al meu... Și unchi în același timp, deși mai am 7 fără el... Și 3 matusi din care una e dispărută...

Am început să mă uit printre poze, dând de una cu mine, Zack, Luck, Rox și imbecilul... La început am vrut să îl decupez pe el, dar nu are rost, mai în toate apare și el... Am lăsat pozele pe birou și am fugit până sus, unde era doar Raul, care mânca un măr privind capodoperă mea din perete...

-Ce faci? Îl întreb eu, unchiul meu tresărind...

-Amintește-mi sa nu te enervez... Zice el privind încontinuare gaura din perete...

-Ai niște luminițe, dar doar albe de alea de crăciun? Îl întreb eu curioasă, el dând din cap afirmativ, apoi scoțând dintr-un dulap de sub televizor o cutie plină de decorațiuni de crăciun de unde am ales una destul de lungă, restul bagandu-le înapoi...

-Merci!! Zic eu și îl pup pe obraz, apoi fugind la mine în cameră, iar când am ajuns, am lipit luminițele cu scotch pe perete, apoi lipind poze pe ea, lasandu-le să atârne acolo, apoi m-am întors iar la birou punand electronicele, și niște cărți... Dar am văzut o altă gaură în perete, cam cât mine, am dat perdeaua ce o acoperea la o parte observând ca este un fel de ușă, am început să pipăi peretele, dând de un întrerupător, apasandu-l apărând în fața mea o bibliotecă destul de mare, plină de cărți și pânze de păianjen de sigur... Mă mir ca mai merge becul, am tipat de bucurie când am văzut în ce rai am nimerit... Mereu am adorat să citesciar acum am dat de paradis.

-Ce sa intamplat? Îl văd pe unchiu râzând, si stând în față mea, fără să mă mai lase să studiez locul...

-Ști Raul, casa asta mă uimește pe zi ce trece... Zic eu încercând să îl dau la o parte, însă acesta incapatanandu-se să rămână unde e.

-Și încă nu ai văzut totul... Zice el chicotind.

-Adică? Întreb eu îmbufnată fiindcă până acum nu am stiut de acest loc.

-Să zicem ca de mic i-au plăcut tatălui tău construcțiile, imobiliarele și alte alea... Zice unchiu gesticulând si dandu-se în cele din urmă, ca să pot să studiez din nou locul...

-Deci asta nu e totul? Întreb eu curioasă, plimbandu-ma pe lângă unul dintre rafturile cu cărți dând de scrierile lui Shakespeare...

-Nu prea, pe atunci când m-am născut eu, toți aveau locuri de muncă, așa ca pe la 20 de ani tatăl tau cu ajutorul celorlalți inafara de mine mâțușa Sara și unchiul Jon, care eram prea mici ca să contribuim cu ceva, mai ales eu care eram în scutece... Zice el râzând, vrând să se așeze pe un fotoliu din centrul camerei, însă nu aveam de gând să îi permit să mai lenevească mult pe aici, am de lucru, si el numai mă încetinește...