Secretele ucid : Origini

Inceputul

Viata nu este niciodata ceea ce pare......atunci cand crezi ca ai o viata normal si fericita , ceva trebuie sa vina si sa-ti naruie toate sperantele...

Numele meu este Emma, si aceasta este povestea vietii mele care incepe in ultimul an din liceu!

-Emma, trezeste-te! Striga mama din camera ei.

Parca o si vedeam alergand dintr-o parte in alta a camerei ca Road Runner, incercand sa se pregateasca pentru servici. Trezitul tarziu era trasatura specifica familiei noastre. Dar nu stiu cum se face ca, tot timpul ea ma certa pe mine ca intarzii!

-Neatza’ mama! Iar ai ajuns tarziu acasa aseara…

- Da, stiu, dar cazul la care lucrez ma obsedeaza! Imi raspunse

Mama mea este detectiv particular si cazul cu care se confrunta, se pare ca ii dadea mari batai de cap, dar bineinteles, ca intotdeauna, nu sufla o vorba, nedorind sa ma implice in problemele sale.

-Vrei sa-mi povestesti? am intrebat-o intr-o doara

- De fapt, … da chiar as vrea, cred ca tu poti sa ma ajuti…dar lasa ca vorbim diseara, la cina, bine?

Oau , parea stresata , mai stresata decat am vazut-o vreodata…si vroia sa-mi povesteasca… parea foarte serioasa cand a vorbit cu mine. Am vrut sa o intreb cam la ce as putea sa-i fiu eu de ajutor , dar mi-am dat seama ca peste aproximativ 15 minute eu trebuia sa fiu in curtea liceului, asa ca am renuntat si am fugit sa ma imbrac. Am deschis sifonierul, si bineinteles, cand am vrut sa iau o bluza, au cazut toate… mda, ei bine la mine in dulap, parca este al Treilea Razboi Mondial. Am facut un dus, m-am spalat pe dinti, mi-am tras o pereche de blugi negri pe mine si o bluza rosie, m-am pieptanat, lasandu-mi parul desfacut si am plecat, desigur cu rucsacul meu pe care il aveam de cinci ani si nu lipsea niciodata din garderoba mea, aratand destul de bine. Tin minte ca mama a vrut odata sa-l arda , dar a renuntat la idee, odata ce i-am zis ca ma arunc in foc dupa el… da, stiu sunt cam nebuna, dar asta e…nu toti avem pasarelele acasa.

Cum am iesit pe usa, am dat nas in nas cu Claudia, prietena mea cea mai buna. O cunosteam din clasa I, dar abia intr-a opta mi-am dat seama care imi sunt adevaratii prieteni, care chiar imi merita atentia.

-          Ce faci, Dia? Ai dormit la usa azi-noapte de esti asa de punctuala ??

-          Ha ha ha , amuzanta ca intotdeauna !!! imi spuse , neparand deranjata de observatia mea. Ne obisnuisem cu replicile ironice din partea fiecareia…

-          Bine, stiu ca am intarziat… din nou!!! Scuza-ma!

-          Nu conteaza, hai sa mergem, ca intarziem in prima zi !!!!

In sfarsit am ajuns in fata scolii , scoala in care aveam atatea amintiri, in care mi-am petrecut aproape jumatate din viata… 11 ani in care s-au intamplat atatea… prima cearta , prima injuratura, prima paruiala, prima bataie, prima dragoste, primul sarut…

-          Emma! Vai scumpo, ce bine arati!!!

Oh Doamne, as recunoaste vocea asta plina de invidie , falsitate si ironie oriunde…de cand am inceput liceul incontinuu ne-am urat, deoarece eu urasc toate trasaturile ei de character!  Si partea cea mai amuzanta este ca niciodata nu am incercat sa ascund ceea ce simt in legatura cu ea, ba chiar o data m-a si intrebat daca am ceva cu ea, si eu i-am raspuns sincer ca …DA, ca ma enerveaza tot ce e legat de ea… si sunt sigura ca si sentimentul e si reciproc. Si este invidioasa pe mine deoarece eu am avut intotdeauna note mai bune decat ea si profesorii ma laudau pe mine.

-          Buna Maria! Ce mai faci! Ce dor mi-a fost de comentariile tale cretine!!! Nu te-ai dezobisnuit de ele, nu?!

-          N-ai tu norocul asta, draga!  Nu stiu, presimt ca anul acesta vei da de dracu!! Imi zise si se uita cu o privire ucigatoare la mine

-          Adica, de tine? Stai linistita am dat de tine intr-a noua m-am obisnuit cu prezenta ta. Am vazut-o ca se inroseste la fata si am continuat: A, si vezi sa nu-ti musti limba ca mori otravita! Ciao, Ochi de broasca ! m-am intors si am plecat.

-          Haide Dia, sa o lasam pe Maria sa se reculeaga si cand m-am uitat la prietena mea am vazut ca era la fel de rosie la fata ca Maria, in schimb de ras.

-          Ha ha ha ha !!!! Em, esti singura care are tupeu sa-i zica toate astea in fata, dar nu ma plang deoarece asa, imi iau eu Portia de ras pe zi… si iar a izbugnit in ras si de data asta am ras si eu. Era adevarat , cu linguseala ei <aria a atras toata clasa, chiar si pe profesori.  

Dia este cea mai buna prietena a mea. Dupa cum am mai spus ne-am dat seama ca avem multe in comun pe parcurs, devenind pur si simplu ca doua surori. Fizic si psihic suntem total opuse cu exceptia unui singur lucru – incapatanarea- cand vrem ceva, facem si pe dracu in patru ca sa obtinem acel ceva. In rest, fizic ea are parul castaniu si numai bucle, cu greutate normala pentru inaltimea ei, ochi caprui , care “nu fura inima oricui”, cel putin nu pana in prezent, este, cum am mai spus incapatanata, rusinoasa de cele mai multe ori si cateodata fraiera cand cineva ii vorbeste autoritar…dar e fraiera ‘mea’. In schimb eu sunt inalta, am parul saten cu suvite blonde [naturale], inalta si slabuta, ochi verzi pe care “niciodata sa nu-I crezi”[foarte buna vorba asta, deoarece eu pot sa ma uit in ochii cuiva si sa-l mint fara sa se prinda],spun adevarul “verde in fata”, sunt colerica, si o fire cam agresiva , zic ceilalti, dar mie imi place asta, deoarece pot sa ma impun de fiecare data cand  sunt sigura de un lucru si pot spune cu mandrie ca sunt o persoana inteligenta [atat inteligenta, cat si ‘modestia’ le-am mostenit de la mama]. Pot spune ca sunt o fire cam singuratica, de aceea  sunt cateva fete in clasa cu care mai schimb vreo doua vorba, dar nimic mai mult.

Am intrat in clasa, ne-am ales banca in care vom sta eu si Dia [adica in cel mai indepartat loc de Maria si catelusele ei , Cristina si Ana si imediat a venit diriginta care ne-a prezentat orarul, ne-a dat manualele si ne-a zis ca putem sa plecam, si ca ne vedem a doua zi. Ne pregateam sa plecam cand diriginta a spus:

-          Emma, pot sa am cateva vorbe cu tine?

-          Ssigur… vin imediat Dia! Intre timp clasa s-a golit cu exceptia Mariei, care “isi uitase ceva in banca”, dar diriga a vazut-o si a poftit-o afara.

-          Emma , ii poti zice mamei tale sa treaca pe la scoala sa vorbeasca cu mine despre….ceva? Sunt sigura ca mama ta stie foarte bine la ce ma refer!

-          Pai, da… sigur, o sa-I zic… aaaa, asta e tot? am intrebat-o foarte suspicioasa deoarece eu n-am avut niciodata problem pentru ca mama sa vina la scoala.

-          Da, sigur. La revedere! Imi spuse zambind ca o luna plina

-          La revedere!

In curte am vazut-o pe Dia care vorbea un baiat…oau, ce baiat! Dia m-a observant si mi-a facut cunostinta cu el- il chema Dan si avea o privire care te scula din mormant! Era inalt, bine facut, blond si avea ochii de culoarea turcoazului. Am inteles ca de abia se transferase si o rugase pe Dia a-I faca un tur.

-          Ok, atunci eu ma duc acasa, Dia! Ii spusei dar nu inainte s-o trag inspre mine sa-I

soptesc: Asta a cazut din cer???

-          Nu stiu dar nu-i asa ca e o binecuvantare?! Imi spuse cu o voce de parca era beata

-          Ha ha ha ! aveti grija pe la subsol sa nu va rataciti pe intuneric!!! Ii zisesem razand insinuator

-          Bine Em! Apropos, ce vroia diriga?

-          Nu conteaza, vorbim maine! M-am intors si am plecat nu inainte sa observ privirea lui Dan care ma fixa si care mi-a dat un fior pe sira spinarii…

In fine, am sunat-o pe mama si i-am zis de diriga, si ca o astept la cina la ora 20:00 cu pizza facuta de mine [chiar imi iesea foarte buna- bineinteles cu reteta de blat de la Dia]. Mama mi-a zis ca nu va intarzia si a inchis, spunandu-mi ca ma iubeste foarte mult- nu stiu de ce am simtit o unda de tristete in glasul ei, dar am zis ca mi s-a parut.

SEARA

Era zece si mama inca nu venise , iar la telefon era imposibil s-o gasesc. Nu stiu de ce dar iar mi-a revenit in minte ultima fraza din convorbirea noastra de la pranz : “Te iubesc foarte mult ,Emma!” Brusc imi adusesem aminte ca mai spusese ceva dupa ce luasem telefonul de la ureche si eram pe cale sa inchid:  “IARTA-MA, TE ROG!”