Secretele ucid : Origini

Un pas inainte...

Dupa conversatia cu Claudia Summer, detectivii s-au indreptat spre sectie. Se aflau in masina, iar Evans se uita la poza, pe care o luasera din biroul directoarei. Brown se afla la volanul masinii, dar in ciuda acestui lucru, el se afla cu gandul in alta parte. Mai exact, la vorbele ce tocmai auzisera din gura  fetei. Astfel el nu auzise intrebarea colegului sau.

-    ... Andrew? Te simti bine? Detectivul se trezi din visare.

-   A, da, Scott, ma gandeam... Ai zis ceva?

-  Chiar crezi ca ceea ce tocmai am aflat ne va ajuta la rezolvarea completa a anchetei? La aflarea tuturor secretelor?

-   Ca sa aflam, daca ne va ajuta, trebuie sa-l gasim pe Carlton. Vreau sa te folosesti de toate relatiile tale, si sa-l gasesti pe Carlton. Suna unde vrei tu, dar in 24 de ore il vreau pe Carlton.

-   O sa ma straduiesc.

Brown il lasa pe Scott in fata sectiei, si el pleca mai departe, mintindu-si colegul ca se duce pana la apartamentul sau. Putin mai tarziu, parca in fata casei familiei Gilbert. In ciuda vremii, casa, parea destul de primitoare. De dinafara, nu ziceai ca este nelocuita. Brown arunca o privire in ansamblu asupra casei. Nu era o casa foarte mare, iar pe dinafara parea facuta cu bun gust. Se hotara sa intre pe usa din spate. O lua pe laterala casei si deodata, vazu lumina aprinsa intr-o camera, la etaj. Detectivul intra rapid, dar in liniste in casa si urca scarile. In acele momente, injura in gand, datorita lipsei armei. Nu se putea gandi, ca va da peste cineva aici. Da se pare ca cineva cauta ceva. Brown ajunse in fata unei usi inchise. Asculta , dar zgomotele nu se auzeau dintr-acolo. Porni mai departe. Urmatorea usa era crapata , si putea observa usile deschise ale unui dulap. Impinse usor de usa, si putu observa patul plin de hartii. Si pe podea se aflau cateva foii. Brown nu-si putea da seama daca erau acte, sau ce erau... zgomotele se auzeau de undeva din dreapta camerei.  Mai impinse putin de usa il putu vedea. In ciuda faptului ca nu-l vazuse niciodata, ceva ii spunea ca este Brad Carlton. Se parea ca nu este inarmat. Si cotrobaia printr-un sertar. Asemenea lui Brown , probabil ca nu se gandea ca va mai fi cineva „acasa”.  Detectivul intra in camera si ajunse langa pat. Carlton era foarte concentrat la ceea ce facea, si nu observase ca mai era cineva in camera.

-          Brad Carlton, deci! Zise Brown , punand accent pe numele sau.

Barbatul ramase nemiscat, apoi, precaut se intoarse cu fata inspre detectiv. Se priveau fara sa zica nimic. Detectivul rupse tacerea:

-          Eu sunt Andrew Brown, detectivul care se ocupa de crimele tale.

-          Si crezi ca ma poti prinde, Brown? Intreba cu tonul ridicat.

-          Sa stii ca aud destul de bine, in ciuda varstei mele. Deci poti vorbi mai incet. De ce i-ai omorat? Bineinteles ca nu i-ai omorat singur. Ai avut un complice. Vazu panica in ochii lui Carlton.

-          Eu le-am facut, detective, fara ajutorul nimanui. Brown se intreba de ce vorbeste atat de tare. Doar daca... mai este cineva in casa. Cum nu se gandise sa verifice. Barbatul profita de neatentia sa, apuca niste hartii, si striga tare:

-          Fugi!!!

Si apoi, sari pe fereastra, fara ca detectivul sa se fi miscat din loc. Acesta se repezi la usa si cobori la parter. Iesi din casa, insa ajunsese prea tarziu. Cei doi ajunsesera la masina, alergand. Se urcasera si pornisera. Brown isi trase suflul si porni inapoi, spre casa. Se gandi la cum sarise Carlton pe fereastra si cat de bine alerga. Se intreba cum de nu vazuse masina mai inainte. Ajunse in dormitor si incepu sa se uite la hartiile de pe pat. Observa ca nu erau acte, ci facturi. Facturi de sute de mii de euro. Facturi emise pe numele unor mari „personalitati” ai Mafiei. Si nu numai... infractori, oameni politici, si alte „vedete” ale lumii interlope. Iar cea ce incasa aceste „onorarii” era Jane Gilbert. Brown ramase socat. Apoi, observa data la care fusesera emise cateva dintre facturi : 1991, 1992 si cateva din 1993. Se duse la sertarele in care cauta Carlton. Acolo erau acte, multe acte, date despre fiecare „client” pe care ii avusese cu cativa ani in urma. Se intreba ce cauta Carlton acolo. Se sprijini de perete si inchise ochii. Apoi ii veni o idee.

-          Daca a gasit fisa Amandei Boxer? Murmura. Atunci, ea este urmatoarea victima, daca-i pot zice asa.

Isi deschise ochii si privirea ii cazu pe un dreptunghi de hartie.

-          Ce este asta? Hmm... Hotelul Victoria... Interesant!

Lasa totul asa cum era si se indrepta spre scari. Iesi din casa si isi scoase mobilul. Forma un numar si puse telefonul la ureche. Dupa cateva secunde de asteptare, auzi vocea colegului sau.

-          Scott, ai gasit ceva?

-          Nu, nu inca, dar...

-          Ramai la sectie, nu pleca, ajung in zece minute.

-          Bine.

Porni motorul masinii. In timp ce conducea, mintea ii era invadata de o multime de intrebari. Il vor gasi pe Carlton, inainte de a comite urmatoarea crima? ce legatura exista intre cei doi? Se intreba daca informatiile oferite de Claudia Summer erau sigure. Daca aflasera identitatea celui de-al doilea criminal. Iar intrebarea esentiala...ce legatura avea Jane Gilbert cu Amanda Boxer? Inca ii reveneau in minte imaginile hartiilor pe care le gasise in urma cu cateva minute. Dar un lucru era cert: Si Jane Gilbert era un asasin platit!