Secretele ucid : Origini

Dezvaluiri

In birou se lasase o liniste deplina. Fiecare se gandea la cate ceva. Lucy era fericita ca-i poate dezvalui matusii sale cine este asasinul lui Dan Cross, Scott Evans se gandea ca o data cu prinderea lui Brad Carlton, toata agitatia se va termina, dar Brown se concentra pe ceea ce zisese domnul Newman:” ... inca o persoana l-a urmat.” Erau doi criminali. Unul se pare ca era Brad Carlton, dar se intreba cine este celalalt sau cealalta. Nu aveau niciun indiciu despre o alta persoana. Deocamdata, trebuia sa dea de urma lui Brad Carlton si zise:

-          Scott, incearca sa aflii adresa lui Carlton. Trebuie sa dam neaparat de el.

-          Am inteles, spuse si iesi din camera.

Linistea se lasase din nou in incapere. Brown, se gandea ca ar fi dat orice sa-i afle, in acel moment, gandurile lui Lucy Boxer. Putea vedea pe fata fetei ca ardea de nerabdare, insa nu stia si motivul.

-          Lucy! Zise si fata tresari. Te vad ingandurata. Care este motivul?

Lucy nu se putea concentra. Trebuia sa-i zica matusii sale ce aflase. Dar daca se ducea acum, sa dea raportul, ar fi de banuit. Iar intrebarea lui Brown o sustrase din gandurile ei si observase ca erau numai ei doi in birou. Se intreba unde se dusese Evans. Il privi pe Brown in ochi si raspunse:

-          Ma gandeam ca, avem o sansa de a-l prinde pe Brad. Si imediat ce ii rosti numele isi dadu seama de greseala.

-          Brad? Intreba Brown, sustinandu-i privirea.

Cei doi se priveau in ochi, si amandoi puteau minti cu usurinta, fara ca celalalt sa-si dea seama. Si Brown stia asta. Si mai stia ca Lucy facuse o prima greseala, cat de mica.

-          D-da, Brad. Eu le zic intotdeauna pe numele mic suspectilor.

-          Asa faceti voi la FBI? Sau asa faci tu? Bine, asta nu este atat de important, nu? Fiecare isi face treaba, cum stie el mai bine.

-          Da, asa este! Zise Lucy si respira usurat.

-          A, da, mi-am amintit! Cum se numeste superiorul tau la FBI?

Brown isi sprijini coatele de masa si o vazu pe Lucy crispandu-se. Fata nu se astepta la o asemenea intrebare. Se intreba cum va putea scapa din acest interogatoriu, deoarece asta ajunsese. Se ruga ca Evans sa vina mai repede in birou si sa-i intrerupa. De cealalta parte, Brown jubila. O strangea cu usa, cu fiecare intrebare pe care i-o adresa, si asta ii placea la nebunie. Stia ca fata asteapta revenirea lui Scott, insa acesta nu-i va intrerupe o buna bucata de vreme, doar asa ii zisese, cand domnisoara Boxer fusese la „toaleta”.

-          Pe seful meu? Pai, il chema... -Lucy incerca o diversiune- imi vibreaza telefonul si este un apel foarte important. Si dadu sa iasa din birou, cand vocea detectivului o opri.

-          Lucy, poti raspunde aici! Nu este nevoie sa iesi. Sunt sigur ca este superiorul tau si vrea un raport. Cand se uita la telefon, fata ramase blocata. Intr-adevar ii vibra telefonul si pe ecran aparu numarul Amandei Boxer. Nu avea scapare, trebuia sa raspunda. Ii multumi lui Dumnezeu ca nu-i salvase numarul in telefon, astfel, nu-i aparea numele persoanei care o contacta. Ridica clapa telefonului, si il duse la ureche.

-          Alo!

-          Lucy, ai... ce se intampla? Intreba Amanda, dandu-si seama ca se petrece ceva ciudat, datorita tonului nepoatei sale.

Lucy nu stia ce sa faca, ce sa zica. Brown o privea fix, infatisand un mic zambet in colturile gurii.  Deodata, acesta ii facu semn sa vina sa-i dea telefonul mobil. Fetei nu ii venea sa creada. Nu prevazuse ca se va intampla asa ceva. Cu vocea tremurandu-i, ii zise matusii sale.

-          Doamna Inspector, este cineva aici care daruieste sa vorbeasca cu dumneavoastra. Si cu mana asemenea vocii, ii inmana telefonul lui Brown.

-          Ce ai... incepu sa zica Amanda, dar se opri la auzul vocii detectivului.

-          Buna ziua! Sunt detectiv Andrew Brown. Cu cine vorbesc?

Amanda nu stia cum sa reactioneze. Ramasese pur si simplu socata. Intr-un final, reusi sa ingaime:

-          Buna ziua, detective Brown. Sunt inspector Andreea Brandon, de la FBI, si totodata, superiorul lui Lucy. Din cate am inteles, pentru cazul dumneavoastra ne-a parasit colega noastra, incerca Amanda sa faca un spirit de gluma, care nu-i prea reusi. Surprinzator, detectivul incepu sa rada.

-          Doamna inspector, o sa v-o restituiesc cat mai repede.

-          Ce spuneti?

-          Pai, la ultima crima, din fericire, am avut un martor, care ne-a ajutat sa identificam pe unul dintre suspecti. Si cum colegul meu m-a anuntat, in urma cu cateva secunde, faptul ca a facut rost de sa, adica a domnului Brad Carlton... si nu Brown mai continua.

Lucy isi dadu seama ca este o cacealma. Evans nu-l anuntase nimic pe Brown, nici macar nu luasera un contact vizual, de cand iesise din birou, in urma cu cateva minute. Detectivul isi daduse seama, si era fustrata de faptul ca nu poate reactiona in niciun fel.

Brown aruncase „bomba”, iar cand vazu expresia de pe fata fetei, stiuse ca daduse lovitura! Tot ceea ce banuise, se dovedi a fi adevarat. Intr-adevar, in acest moment, era sigur ca vorbea la telefon, cu insusi Amanda Boxer. Se gandea ca, ar fi momentul potrivit sa-si faca Scott intrarea. Si nici nu termina de gandit, ca usa se deschise si isi vazu colegul facandu-i cu ochiul. Acesta se aseza pe scaunul de langa Lucy Boxer, fara sa zica nimic. Atunci, Brown continua.

-          Doamna inspector, vi se pare cunoscut acest nume? Sau credeti ca FBI-ul a auzit vreodata de acest individ?

-          Nu, imi pare rau, nu am mai auzit acest nume pana acum.

-          Inteleg... in regula, atunci, sper ca voi avea onoarea de a va cunoste personal intr-o buna zi.

-          Cine stie? Poate intr-o zi, drumurile noastre se vor intersecta.

Brown se sprijini de spatarul scaunului si zise:

-          Nu stiu de ce, dar am impresia ca asta se va intampla foarte curand,... doamna Amanda Boxer! Punand accent pe numele femei.

Atat Lucy, cat si matusa sa au inghetat, la auzul numelui. Fata se ridica de pe scaun si incerca sa iasa din camera. Se repezi la usa, dar fusese lipita de aceasta, de catre Scott, care-i luase mainile si ii punea catuse. Brown continua sa vorbeasca cu interlocuitoarea sa.

-          Deci, doamna Boxer, sa revenim. Daca doriti sa-o salvati, de inchisoare, si eventual de un mare chin, cu care va face cunostinta in urmatoarele ore, va sugerez sa va prezentati la sectie, si mai discuta. Vedeti! Drumurile noastre se vor intersecta chiar mai repede decat planuiam eu acum cateva ore. A, si il puteti aduce si pe domnul Brad Carlton, daca tot veniti, dar tin sa precizez, ca l-as prefera intreg, nu mutilat, sau sa-mi aduceti cenusa intr-un vas. Doriti sa vorbiti cu nepoata dumneavoastra?

Dar tot ceea ce putu auzi in urmatoarea secunda, fu tonul telefonului. Amanda Boxer ii inchisese telefonul in nas. Inchise si el si apoi se intoarse spre Lucy, care statea pe scaunul ei, de aceasta data cu catusi la maini. Brown lua o expresie serioasa si ii zise:

-          Imi vei zice tot ceea ce vreau sa aud, altfel va fi vai si amar si de tine si de matusa ta!