Secretele ucid : Origini

Adevar mincinos

I

Intr-un final, cei doi detectivi au reusit sa plece de la locul crimei. Trupul lui Carrie fu luat de Institutul de Medico-Legistica, pentru a I se face autopsia, iar Betsey le promisese ca raportul va"ateriza" cat se poate de repede. Cei de la criminalistica au zis ca rezultatele vor veni, cel mai probabil, a doua zi pe la orele pranzului.

Fusese o zi dificila, in care se petrecusera vrute si nevrute. Incepusera cu rezultatele autopsiei si a celor de la criminalistica, in cazul lui Dan Cross, aflasera de la pictor, ca sunt doi criminali, continuasera cu planul contra lui Lucy Boxer, cu convorbirea dintre Brown si Amanda Boxer, cu arestarea nepoatei acesteia, si terminasera cu descoperirea lui Carrie Jones, moarta in debaraua apartamentului lui Brad Carlton, avand certitudinea ca partenerul acestuia o omorase pe fata. Motivul le era necunoscul, la fel ca si tot ceea ce aveau pana acum. Nimic nu era evident, in aceasta ancheta. Ei trebuiau sa desluseasca si sa puna lucrurile cap la cap. Ceea ce era imposibil in momentul de fata.

Brown il lasa pe colegul sau in fata imobilului sau si pleca mai departe, spre casa lui. Dupa douazeci de minute, se afla in fata usii sale, cautandu-si cheile in buzunarul de la pantaloni. Pe orbecaite, reusi sa descuie usa si intra in "vizuina" sa. Era un apartament format din doua camere luminoase, cu parchet laminat, decorate profesionist. Camera de zi avea o suprafata generoasa, si era mobilata cu o canapea de piele neagra, cu fotolii confortabile, o masuta de cafea de sticla, si televizor. Bucataria nu trebuia sa fie prea spatioasa si nici nu era utilata cu tot ce ii trebuie, doar manca de doua ori pe luna acasa. Dormitorul nu era foarte spatios, avand loc exact pentru un pat si un sifonier. Era un loc destul de luminos, aflat la etajul 6 al unei cladiri, nu prea departe de sectia de politie.

Se dezbraca, isi arunca hainele pe pat si se duse sa faca un dus. Dupa un sfert de ora, ieri din baie, si cum nu ii statea gandul la mancare, se duse sa se culce. Adormise imediat.

II

A doua zi, la prima ora, primul lucru pe care l-a facut Brown, a fost sa se duca s-o viziteze pe Lucy Boxer. Ii ceru gardianului de acolo sa-i deschida celula. Lucy statea lungita pe pat, cu spatele la Brown.

-Buna dimineata, Lucy! Aceasta isi intoarse capul si se uita la Brown.

-Ce vreti? Intreba cu nepasare, si isi relua pozitia initiala.

-Carrie Jones este moarta. De fapt, a fost omorata. Auzind aceasta, Lucy sari in picioare si se duse langa Brown.

-Cum adica, a fost omorata? Cine a omorat-o?

-Nu stim. Ia loc, te rog. Si ii facu semn sa se aseze pe pat. Aceasta nici nu se clinti. Astfel incat, detectivul o impinse de umeri in jos, si luara loc amandoi. Lucy, chiar nu vrei sa ne povestest nimic? Chiar atat de devotata ii esti matusii tale?

-Fata nu spunea nimic. In continuare, statea si privea in gol. Brown incerca sa zica lucrurilor pe nume.

-Iti este frica de ea? De ce nu vrei sa vorbesti? Detectivul incepu sa se enerveze, ridicand tonul. Crezi ca te va omori, daca vorbesti? Daca spui tot ce stii? La auzul acestor cuvinte, fata se uita la Brown, cu ochii larg deschisi. Lucy, povesteste-mi! Zise pe un ton poruncitor.

-Este in stare de multe matusa mea, de foarte multe lucruri. Habar n-aveti, dumnevoastra. O data ce isi pune ceva in cap, face tot posibilul, chiar si imposibilul – si se uita la detectiv- ca sa-si duca planurile la sfarsit.

-Ea a omorat-o pe Jane Gilbert?

-In tot ceea ce v-am zis, se afla si o farama de adevar. Este adevarat, nu am mai vazut-o de ceva vreme. Nici de vorbit nu am mai vorbit. Dar cu doua zile inaintea vizitei colegului dumneavoastra, m-a sunat. Mi-a zis ca vor veni de la politie, sa ma intrebe de ea. Am intrebat-o, de ce ar cauta-o politia. Dar nu a vrut sa-mi raspunda. Abia dupa ce am vorbit cu detectivul Evans, am aflat motivul.

-Dar Dan Cross?

-Nu stiu cine este.

-Carrie Jones?

-...nici atat.

-Lucy, ai auzit vreodata numele Emma Gilbert?

-Desigur, nepoata dumneavoastra, imi pare foarte rau pentru ea, domnule detectiv, sincer.

-Multumesc, Lucy.

-Deci, ma credeti? Ma credeti ca nu am nicio legatura cu asta? Si , da, imi este frica de matusa mea. Acum ca am auzit atatea despre ea, imi este foarte frica de ce mi-ar putea face.

-Stai linistita. Atata timp cat vei sta la inchisoare,acuzata de sperjur, voi avea eu grija, sa nu ti se intample nimic.

Lucy ramasese blocata. Nu se asteptase la asa ceva. se intreba unde gresise, ce zisese, incat sa se dea de gol. Cu vocea tremuranda, intreba:

-C-ce vreti sa spuneti?

-Minti. Minti atat de des, incat nici nu-ti mai seama. A devenit deja o obisnuinta la tine, nu?

-Nu, nu am mintit...

-O, ba da. Eu nu ti-am zis niciodata ca Emma este nepoata mea.

-Poate mi-a zis colegul dumneavoastra, poate...

-Sunt sigur ca nu am facut-o, Lucy, se auzi vocea lui Scott. Cand se intoarse, detectivul il vazu pe Evans, sprijinit de tocul usii.

-Asa ma gandeam si eu, completa Brown, uitandu-se in ochii lui fetei. Aceasta ramasese din nou, blocata. Fara sa zica niciun cuvant, se tranti pe pat, se lungi si se intoarse cu spatele la cei doi detectivi.

Acestia parasira camera, fara sa mai zica niciun cuvant si se indreptara spre biroul lui Brown, pentru a se uita pe rezultatul autopsiei si a celor de la Criminalistica.