Secretele ucid : Origini

Intrusul

Familia Gilbert! O familie normala, ce locuia intr-o casa obisnuita si care pretuia fiecare moment petrecut impreuna. In timpul saptamanii, parintii, nu puteau sta foarte mult timp impreuna cu fetita lor, datorita problemelor legate de munca, dar faceau tot posibilul, pentru ca in weekend sa apartina intru totul fetitei lor- mergeau la munte, la teatru, la cinema, in parc – totul pentru a le compensa lipsa din timpul saptamanii, cand avea grija de ea o bona. Si visul s-a destramat cand telefonul acela blestemat, a sunat… mama a fost anuntata, ca sotul ei suferise un accident de masina- era iarna, mergea cu viteza, rotile i-au alunecat pe gheata care se depusese pe sosea, si intrase intr-o cistern  care transporta benzina- singurele lucruri care ne-au mai ramas de la tata, au fost amintirile. In rest, disparuse cu totul! Din acel moment, eu si cu mama am cazut de comun accord sa nu mai vorbim despre el, pentru a nu suferi si mai mult.

                Parintii mei erau un cuplu foarte fericit, si asta se putea observa din primul moment in care-I vedeai.  Mama, o femeie care nu si-a aratat niciodata varsta pe care o avea, se afla langa un om pentru care si-ar fi dat si viata. Era o femeie cu trasaturi foarte frumoase- o femeie de statura medie cu parul lung si carliontat, de culoarea galbenului-pai, avea niste ochi albstrii, ce emanau caldura si blandete, o gura frumos conturata, care in momentul in care zambea dezvaluia o dantura asemanatoare unui sirag de perle- daca ii spuneai cuiva cu ce se ocupa, acea persoana te credea nebun. Tata era un tip inalt, cu un fizic atleticsi cu trasaturi colturoase, cu parul negru, lucios si cu niste ochi aproape la fel de inchisi la culoare. Stiu ca o iubea pe mama, la fel de mult cat il iubea si ea, doar ca nu era genul care s-o arate.

                Dupa moartea tatei, am ramas in aceeasi casa, deoarece nu am simtit nevoia sa ne mutam. Si apoi, ne obisnuisem cu locurile, cu oamenii…era locul nostru. Ne-am inteles de minune, nu ne-am certat o data… dar mama avea si cateva defecte- nu vroia sa ingrijoreze pe ceilalti cu problemele ei- de aceea, era o premiera, faptul ca imi ceruse mie ajutorul… si cand facuse pasul acesta.. eu nu putusem s-o ajut!

Am incercat sa nu ma mai gandesc la toate lucrurile astea, dar pur si simplu, gandurile nu-mi dadeau pace, asa ca m-am uitat la ceas- 2:30- am stat doua ore in care m-au napadit amintirile. Asa ca, m-am dat jos din pat si am inceput sa umblu prin casa. Am intrat in camera de oaspeti, acolo dormea Dia si… canta?! [canta in somn???]. M-a bufnit rasul si am coborat la bucatarie sa-mi fac un ceai. In timp ce imi savuram ceaiul, am auzit zgomote din…biroul mamei! Am lasat cana si m-am indreptat intr-acolo si inainte sa intru am incercat sa aud ceva din-nauntru, dar…nimic. Asa ca am intrat- nu era nimeni, nimic nu era cazut pe jos, dar fereastra era iar deschisa. Cineva a intrat iar aici! Am inchis usa biroului si cand m-am intors la masa, banuielile mi s-au confirmat- pe masa se afla cana, iar pe cana un bilet, sau mai bine zis un mesaj:

Mama ta si-a bagat nasul unde nu-i fierbea oala, si ai vazut rezultatul. Lasa joaca, daca nu vrei sa ai aceeasi soarta!