Epilog: Noi legaturi

941 44 57
                                    

I

Timpul se oprise in loc pentru ei. In acel moment, cei cinci puteau fi, foarte bine, confundati cu niste statui. Toti stateau, asteptand deznodamantul.

Brown o privi pe fata. Simtea ca nu mai are aer. Stia ca nu apasase el pe tragaci. Mainile sale se aflau pe manerul armei.  Acesta era sfarsitul? Dar era impacat cu gandul ca rezolvase cazul. Dar mai avea atatea intrebari de pus. Dar pentru inceput, se intreba de ce nu simtea nimic, nicio durere, nimic.

Emma simti ca i se taie rasuflarea. Il privi pe detectiv. Se intreba daca viata ei ar fi putut avea alt deznodamant. Incercase din toate puterile sa faca dreptate, sa-si razbune mama, iar ea era impuscata acum, la un pas de implinirea destinului sau. Nu simtea nicio durere, dar asta, se gandi, este din cauza socului.

-          Politia! Mainile sus! striga o voce.

 Imediat, isi indreptasera privirile catre scarile care dadeau la „suprafata”. Acolo se aflau trei agenti, doi dintre ei avand armele indreptate inspre ei, iar cel de-al treilea, indreptata inspre tavanul incaperii.

Evans rasufla usor, stiind ca nimeni nu fusese ranit. Ii privi pe Carlton, iar apoi pe fata si vazu ca expresiile chipurilor li se destinsera. Dar colegul sau statea cu spatele la el, astfel incat se indrepta inspre el. In acea secunda, Brown cazu in genunchi, iar apoi pe o parte, ramanand nemiscat.

-          Andrew! Striga Scott, repezindu-se la el. Il intoarse cu fata in sus, sustinandu-i capul cu mana stanga. Chemati o ambulanta! Striga spre agenti. Brown, revino-ti! Zise in timp ce-l lovea usor cu palma peste obraji. Colegul sau era inconstient.

-          Haide, -zise Carlton, apucandu-l pe Brown de picioare- sa-l ducem sus, altfel vom pierde timp pretios, daca asteptam sa coboare medicii. Scott dadu din cap, incuviintand.

Intre timp, segentii ii pusesera catusele Amandei Boxer, si urcasera pentru ca medicii sa-i acorde si ei primul ajutor. Rana de la umar nu pasea sa i se infectat, insa trebuia oprita sangerarea.

Acum, toti se aflau afara, in imensa curte a vilei. Ambulanta tocmai sosise, iar Brown era urcat pe targa. Un alt echipaj ii ingrijea rana Amandei.  Insa, medicul de pe ambulanta a hotarat ca femeia, trebuie internata si ea in spital, pentru recuperare. Scott a hotarat sa o aduca el personal pe Amanda la spital. Astfel, in timp ce Scott o conducea la masina, isi aduse aminte de prezenta Emmei. O lua de brat pe femeie, facandu-i semn sa se opreasca din mers. Privi imprejur, insa nici urma de fata, insa il vazu pe Carlton, stand sprijinit de o masina a politiei, uitandu-se melancolic, la cerul instelat.  

-          Hei, Carlt... dar nu apuca sa termine fraza, auzindu-se o impuscatura.

Se lasa la pamant, strigandu-le celorlalti sa faca acelasi lucru. Se mai auzi o impuscatura, iar atunci Amanda Boxer cazu, pe spate, langa el, fara suflare.  Scott se ridica precaut si incerca sa se uite la femeie. Insa tot ceea ce vedea era un trup neinsufletit. Ochii femeii erau intredeschisi, iar capul, inclinat usor pe partea stanga. Firisoare i se prelungeau pe tampla si obrazul stang. Fusese impuscata in frunte, iar cand se uita la corpul ei , vazu ca o pata de sange si in jurul stomacului. Amanda Boxer era moarta. Evans se ridica de jos, stiind ca nu mai exista niciun pericol si alerga inspre locul de unde venise impuscatura. Iesi afara din curte, insa nici urma de fata. Singurul lucru pe care-l putea observa, era o masina, aflata la departare, si care se indrepta spre oras. Se intoarse inapoi, si vazu ca ambulanta era gata de plecare. Se dadu la o parte din drum, si masina pleca pornind sirena.

Scott se intorsese la locul unde se afla trupul femeii. Un agent veni langa el si ii zise.

-          Am sunat la morga. Vor veni sa ridice cadavrul. Pe cei de la Criminalistica, nu am considerat ca mai este nevoie sa-i sun. Date fiind circumstantele...

Secretele ucid : OriginiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum