Secretele ucid : Origini

Calatorie

Era o zi urata din toate punctele de vedere. Vremea se racise considerabil, in numai cateva zile, plouase incontinuu, toamna, intrandu-si intru totul in rol. Era ziua in care, fiecare persoana ce o cunoscuse pe Emma, trebuia sa-si ia ramas bun de la ea. Unii poate s-ar fi gandit, ca, poate, vremea se datora acestui fapt.

La slujba, Brown, fiind cel mai in putere sa faca asta, a hotarat ca sicriul sa fie inchis. Nu dorea ca cineva sa-i vada nepoata in acesta postura. Cei care au luat parte la eveniment au fost o mana de oameni- Brown si colegul sau, Evans, Claudia impreuna cu parintii ei, Amelia Brown, Kamelia Kase impreuna cu secretara sa, Carrie Jones si cateva colege de clasa, care se poate spune ca au cunoscut-o.

Prietena ei a plans in tot acest timp. Din acea zi, la spital, mai exact in urma cu trei zile, cand ea se afla pe palierul spitalului, asteptand ca Emma sa se trezeasca, pana in aceasta zi trista. Si Brown era mahnit dar in acelasi timp simtea o furie de care trebuia sa scape. Si o va face dupa ce il va prinde pe nemernicul care ii luase singura persoana pentru care simtise afectiune, dupa multa vreme. Arestarea fiului sau i-a adus multa durere, s-a aflat in pragul depresiei, dar se pareca munca il ajutase sa treaca mai departe. Acum, timpul nu-i permitea sa intre intr-o alta depresie. A jurat ca va face orice, ca sa-l gaseasca, pe asasinul nepoatei sale.

Inmormantarea se terminase pe la ora 14, detectivii indreptandu-se spre sectie. Trebuiau sa-si reinceapa cautarile. Odata ajunsi in biroul lui Brown, acesta s-a pus pe dat cateva telefoane, in timp ce colegul sau si-a reluat cautarile despre o anume nepoata a Amandei Boxer. Dupa ce a terminat, fiecare, de vorbit la telefon, Brown zise.

-           Am vorbit cu Lincoln Rhyme, si mi-a zis ca am la dispozitie cateva echipe pregatite sa dea o mana de ajutor. Lincoln Rhyme era un detectiv, pe care, Brown il ajutase in rezolvarea catorva cazuri. I-am zis ca voi tine cont de ajutorul sau. Tu ce ai aflat?

-          Am gasit, in trei femei ce au numele de familie Boxer, in tot New York-ul. Am cateva cunostinte pe acolo. O sa-i rog sa ...

-          Vreau sa te duci tu. Numai in tine am incredere, Scott. Cateva zile. Te duci, le cauti, discuti cu ele, si te intorci, da?

-          Da. O sa sun la aeroport. Brown, de ce esti asa de agitat?

-          ...

-          Nu te-am mai vazut asa afectat la un caz...ba da, dar atunci era vorba despre fiul tau.

-          Era nepoata mea.

-          Ce? Dar... cum?

-          Este complicat! Vorbim cand te intorci, da?

Scott isi comandase bilet, si pleca chiar in dupa-amiaza aceea. Se salutara si pleca acasa sa-si faca bagajul. Spera ca aceasta calatorie sa fie una productiva.

Avionul lui Evans decola la ora 18 si dupa un lung si obositor zbor, ateriza pe JFK pe la ora 7. Se caza la un hotel relativ ieftin, care nu se afla nicidecum in centrul orasului, si la aproximativ doua ore de la aterizare, dupa un dus racoritor, reusi sa adoarma.

Cand venea dinspre aeroport, observa la cateva sute de metrii, un centru pentru inchiriat masini. Astfel, patru ore mai tarziu, se afla intr-un Explorer bleumarin, indreptandu-se catre casa primei femei. Aceasta se numea Lisa Boxer si locuia pe 164th St.

Dupa o ora, detectivul se afla in fata unei case primitoare. Era o casuta nu prea mare, nici prea mica, cu doua niveluri, de culoare galben pai. Curtea din fata casei era ingrijita, avand portiuni pline de flori, si se vedea ca iarba abia fusese taiata. In ciuda anotimpului, aceasta era inca verde.

Scott suna la usa, si ii raspunse o fata tanara, car nu parea sa aiba mai mult de 20 de ani. Scott spera sa fie aceasta nepoata „pierduta”, sa poata afla ce are nevoie, si sa plece acasa.

-          Buna ziua.

-          Buna ziua. Sunt detectiv Scott Evans, si ii arata legitimatia, si as dori, daca se poate sa vorbesc cu Lisa Boxer. Sunteti dumneavoastra? Da, sa fie! Gandi Scott.

-          Ah, nu! Si fata chicoti. Eu sunt nepoata ei. Nepoata? Buni, te cauta cineva! Poftiti inauntru.

-          Multumesc. Se pare ca si inauntru, casa era la fel de primitoare. Era curatenie, toate lucrurile fusesera cumparate cu bun gust, iar pe fundal se auzea o melodie relaxanta. Ajunsese in living, si fusese poftit sa ia loc pe unul din fotoliile prezente. Dupa cateva minute o batranica isi facu aparitia in camera. Sigur nu e nepoata! Isi zise barbatul. Scott se ridica si se prezenta.

-          Buna ziua, doamna. numele meu este Scott Evans si sunt detectiv. Dadu sa scoata legitimatia, dar batranica il opri.

-          Nu este nevoie. Daca nepoata mea v-a lasat sa intrati, atunci este in regula. Spuneti-mi cu ce va pot ajuta. Scott incepu sa-i explice venirea sa. Dupa ce termina, doamna Boxer continua: Ei bine, tinere, cred ca ti-ai dat seama ca nu sunt eu acea nepoata, pe care o cauti.

-          Da, doamna.

-          Imi pare rau ca ai batut drumul pana aici degeaba.

-          Asta este. Ei bine, se ridica, va multumesc pentru timpul acordat. Eu ar trebui sa plec, mai am multe de facut astazi.

Isi luase la revedere, se urca in masina si porni spre urmatoarea Boxer. Nici de data aceasta nu avusese noroc. Samantha Boxer, in varsta de 84 de ani, de abia murise, astfel incat, auzind aceasta, detectivul nu a mai deranjat familia indurerata. Sa speram ca a treia e cu noroc! Mormai Scott, in timp ce se afla in drum spre cea de-a treia femeie.  Odata ajuns pe Rockaway Blvd, opri in fata unei cladiri, in care se pare, ca locuia Lucy Boxer. Isi daduse datele portarului si afla etajul si apartamentul unde traieste „domnisoara”. Scott spera din tot sufletul ca aceasta sa fie cea pe acre o cauta.

Suna la usa si ii raspunse o femeie, care se pare ca avea pana in 30 de ani. Si era sigur ca ea era Lucy Boxer in persoana, deoarece locuia sigura. Se prezenta si fu poftit inauntru. Ii arata o canapea, pe care se aseza.

-          Cu ce va pot ajuta? Intreba Lucy, asezandu-se picior peste picior. Trebuia sa recunoasca, Scott, arata destul de bine. Par lung si brunet, ochi verzi si mari, piele creola, si un corp aproape de model.

-          O sa va intreb direct, pentru ca astazi, cred ca am umblat prin tot New York-ul pentru a gasi o persoana. O vazu pe fata zambind. Este chiar asa de amuzant ce spun? Intreba acesta.

-          Deloc, ii raspunse cu o voce , care incerca sa sune serioasa.

-          Scuze. Domnisoara, va rog sa-mi raspundeti sincer.

-          Bine.

-          Sunteti nepoata Amandei Boxer?

-          Da.