Secretele ucid : Origini

Atacul

Amandoua ne uitam la bilet, ca la felul paispe’.

-          Ce naiba mai este si biletul asta? Intreba Dia

-          Inca o informatie.

-          Cel putin, nu mai este o amenintare.

-          Da, dar trebuie sa recunoastem ca este un mesaj aparte!

-          Despre trecut...Al cui trecut?

-          Pai, din moment ce , restul biletelor se refereau la mama, presupun ca si acesta are aceeasi tematica.

-          Si zici ca, persoana care a lasat plicul nu era Amanda si …

-          …si nu era nici Dan. am completat

-          De unde sti sigur? Poate ca nu a ramas sa stea de vorba cu politistii. Poate ca s-a intors la scoala imediat dupa tine…

-          Mda, poate ai dreptate. Il voi suna pe Brown si-l voi intreba.

Asteptare…

-          Alo? Se auzi vocea detectivului, la celalalt capat al firului.

-          Buna ziua! Sunt Emma Gilbert.

-          Da, Emma! Cu ce te pot ajuta?

-          Aaa, scuza-ti-ma ca va deranjez. Dar vroiam sa va intreb ceva foarte important…

-          Da. Spune-mi!

-          Ati terminat discutia cu Cross?

-          Da, de ce?

-          Cam cand ati terminat-o, mai exact?

-          In urma cu aproximativ zece minute.

-          Oh…

-          De ce intrebi?

-          Pentru ca am mai primit un bilet….

-          O alta amenintare?

-          Pai, nu este chiar o amenintare… este o constatare!

-          Despre…

-          …trecut.

-          …?

-          Nu stiu exact, al cui trecut.

-          Si crezi ca Cross ti l-a pus…

-          Pai, l-am vazut pe respectiv de la spate si nu semana cu Amanda Boxer.

-          Nu ai putut vedea ce sex are persoana care ti-a lasat biletul?

-          Nu. Era cu spatele la mine, si era imbracata din cap pana-n picioare in negru.

-          Ei bine, te anunt ca nici colegul tau nu a fost, pentru ca am terminat de vorbit acum cinci minute.

-          Oh…

-          Tu mai esti la scoala?

-          Da.

-          Ne vedem in fata dulapului tau. Ce numar are?

-          134.

-          Venim acum.

Dupa ce am terminat convorbirea, i-am povestit Diei discutia.

-          Scuze, eu nu pot sa te insotesc. Am istorie, si sti cum face profu’.

-          Ok, du-te. Success!

-          Mersi, la fel.

M-am mai uitat o data la bilet. Nu mai era o amenintare, si de data aceasta facea referire la trecut…la trecut in general- semana cu o povata! Deodata, glasul detectivului ma facu sa tresar.

-          Buna Emma! Esti bine? Ma intreba Brown si imi puse mana bland pe umar. Oare ii era mila de mine?

-          A, da sunt bine. Ma gandeam la ... ceva.

-          Arata-ne biletul, te rog. I-am inmanat biletul. Dupa ce l-a citit, i l-a dat si colegului sau.

-          Deci, acest bilet nu este de amenintare, ci seamana cu o povata, continua Brown.

-          Asa am zis si eu.

-          Si nu ai mai auzit fraza asta niciodata...

-          Nu.

-          La niciunul dintre parinti?

-          Nu.

-          Bine. Vom lua si biletul acesta, sa-l examinam si poate avem noroc si gasim ceva pe el.

-          Adica vreo amprenta?

-          Da.

-          Ok, daca am terminat aici... detectivul nu a putut termina ce avea de zis, fiind intrerupt de directoare.

-          Domnule Brown! Exclama aceasta, avand un zambet intins pe toata fata.

-          Buna ziua, doamna Case. Tocmai vroiam sa venim la dumneavoastra. Avem sa discutam ceva important.

-          Desigur.

-          Scuzati-ma , intarzii la ora. La revedere! Am zis eu.

-          La revedere! m-au salutat si detectivii.

Ma indreptam spre clasa, cand deodata, am simtit o mana in par, care m-a tras , pana am ajuns in camera femeilor de servici. Acolo, m-a impins in perete, si am simtit o mana care imi bloca caile respiratorii. Dan...

-          Inceteaza sa te mai bagi, in lucruri care nu te privesc. Ce credeai? Ca o sa ma aresteze, ca ti-am baut sucul? Nu o sa ma prinda niciodata, ai inteles? Nu o sa le dau eu, ocazia sa ma prinda! Sa stii, ca este foarte draguta prietena ta! Cine stie? Poate intr-o zi, vei primi un pachet mai voluminos, la usa, si vei gasi in el...

-          Inceteaza! Am strigat eu cu ultimele puteri, deoarece, aerul devenea din ce in ce mai putin.

-          Ha ha ha! Vad ca ai inteles mesajul!  De data asta tine cont de el. Si tine minte, Emma... Trecutul reprezinta cel mai mare dusman pe care-l poti avea... si de urmele trecutului, nu poti scapa!

Si asta a fost ultimul lucru pe care l-am auzit, inainte ca privirea sa mi se incetoseze, iar eu, sa cad  in lumea inconstientei!