Secretele ucid : Origini

Urmarirea

Iarasi singura. Trebuie sa ies de aici! Dar imi era imposibil sa-mi eliberez picioarele. Oare ce s-o fi intamplat? De ce era asa de nervos? Multe intrebari, o multime de intrebari si niciun raspuns. Stiam ca se va tine de cuvant, am vazut asta in ochii lui plini de ura... ma va lasa aici nemancata, sau ma va omori chiar el. Nu stiam ce zi este, nu stiam daca este lumina afara, sau intuneric, nu stiam daca voi mai apuca o noua azi, daca voi mai putea zari razele soarelui. In acel moment, singurul lucru pe care il vedeam era un obiect mic ce stralucea in lumina provenita de la bec. Ce este acolo? Acel ceva se afla la aproximativ cinci metri distanta de locul in care ma aflam eu legata. Am incercat sa ma tarai pana acolo, dar simteam ca nu am destula forta in maini, incat sa pot ajunge acolo. Haide, trebuie! Imi era teama de ce se va intampla, daca va intra , in acel moment baiatul. Va fi vai si amar de viata mea! Haide, Emma! Rasuflam greu, iar gatul imi era uscat. Aveam nevoie de o multime de lucruri in acel moment, in primul rand, de vointa. Cu greu, am reusit sa ajung la obiect, care s-a dovedit a fi o agrafa de hartie. Pf, si eu care credeam ca este Cheia! Ma chinuisem degeaba. M-am intors pe bucata mea de carton. Era frig.Imi inghetasera mainile. Am inceput sa ma joc cu agrafa. „Orice lucru este folositor, Emma.” Ce? Cine a zis asta? Auzisem o voce feminina, dar nu puteam vedea pe nimeni in camera. In sfarsit, m-am intors, la ‚joaca’ mea. Am deformat agrafa, astfel incat am indreptat-o. Am pus-o langa mine si intins pe spate, uitandu-ma la tavanul mucegait. „Orice lucru este folositor, Emma.” Din nou acea voce. Dar la ce se referea? Oare... nu am mai stat sa ma gandesc, am pus mana pe agrafa si am bagat-o in lacat. Stiam ca asta trebuia sa fac. Habar n-aveam de unde aveam atata certitudine, dar stiam ca fac ce trebuie.

M-am speriat cand am auzit usa, si l-am vazut venind cu o tava cu mancare, pe care a asezat-o langa mine. Se pare ca nu ti-a sunat ceasul, Em! Inca, cel putin!

-          Mananca! Imi ordona, si vazand ca nu are de gand sa plece, am reusit sa ascund agrafa sub mine, prefacandu-ma ca ma asez mai bine. Apoi am inceput sa mananc, de parca nu mai vazusem mancare. In cinci minute, atat farfuria, cat si paharul, care fusese plin cu apa, erau goale.

-          Multumesc!

Nu a raspuns nimic, s-a intors si a plecat. Dupa ce a iesit din incapere, mi-am reluat activitatea. Nu! Camera video! Si nu am terminat de zis, ca usa s-a lovit de perete, iar baiatul a intrat furios.

-          Da-o incoace! Tipa el. Am incercat sa ma trag in spate, insa el a ajuns imediat langa mine, mi-a smuls agrafa si m-a lovit peste fata. Ce incerci sa faci? Crezi ca mai poti scapa de aici? Striga si ma trase de par cu putere, ridicandu-ma cu putere. De unde o ai? Te-am intrbat de unde o ai!

-          Am... gasit-o! Lasa-ma! Simteam gust de sange in gura. Nenorocitule! Am strigat, lacrimile siroindu-mi pe obraz. Mi-a dat drumul la par, tragandu-mi inca o palma, eu, pierzandu-mi echilibrul si cazand.

-          Lipsesc cinci minute, si tu iti faci de cap! isi apropie chipul de fata mea astfel incat, distanta era de cativa centimetri. Am dat sa-mi feresc privirea, dar m-a luat de barbie, obligandu-ma sa ma uit la el. Asculta-ma bine! Nu vei putea scapa de mine. Chiar daca reusesti sa fugi, politia nu va da de mine, si te voi gasi. Chiar si peste ani, daca trebuie. Daca ai intrat in hora Emma, trebuie sa joci! Ai inteles? Am dat din cap in semn de afirmatie. Si astea fiind spuse, mi-a dat drumul la barbie si a dat sa plece, cand a observat clema. S-a aplecat, a luat-o de pe jos, si s-a indreptat iarasi spre mine. Si asta, a continuat el, sa-ti fie invatatura de minte! Pe moment, nu am inteles ce a vrut sa zica, apoi o durere m-a fulgerat in umarul stang.

-          Au! Am zbierat. Mi-a infipt clema in umar, apoi a luat-o, pentru a se asigura ca n-o voi mai folosi, si a iesit, lasandu-ma acolo, plina de sange, ca pe o carpa.