Privirea

888 33 6
                                        

‘Benzina si chibritul… si inca un mesaj. Deci, ei incearca sa ma faca sa renunt la cautarile mele, si sunt foarte hotarati din cate imi dau seama. Poate, ar fi mai bine sa renunt, sa las treaba pe mana politiei si …’, dar gandurile mele au fost intrerupte de intrebarea politistului mai tanar.

-          Cum sa nu-ti dai seama ca este benzina? Miroase de la o posta!!! M-a intrebat si ii puteam simti in ton, enervarea.

-          Ei bine, scuza-ma ca nu m-am gandit ca exista si benzina rosie!!!i-am raspuns la randul meu enervata.

-          Dar, miroase ca…

-          Cred ca cel mai bun lucru este sa o ducem la laborator, pentru analiza. Apoi, vom avea toate raspunsurile de care avem nevoie! Interveni det. Brown, cu o calmitate, at ape chip, cat si in voce, pe care eu nu o voi putea avea niciodata. Cand l-am privit, am putut sa observ doi ochi, albastrii ca cerul, care emanau o blandete fara aseaman. Arata ca un bunic, care incerca sa-si impace cei doi nepoti, aducand o solutie amiabila. Cum eu nu mi-am cunoscut niciodata bunicul, as fi vrut din tot sufletul ca el sa fie ceea ce nu am avut, sis a fie alaturi de mine, acum, cand am ramas singura, fara niciun sprijin parental.

-          Da, aveti dreptate, domnule Brown. Ma scuzati ca m-am purtat asa!  Am zis si cand ma privi, am simtit un fior in tot corpul… cunosteam ochii aceia, doar ca inca nu stiam de unde.

-          Bine, atunci, daca am dreptate, haide sa luam un loc, si ne raspunzi la cateva intrebari.

-          Desigur! Am spus si am vazut ca Brown i facuse colegului sau, semn sa inceapa. Acesta isi drese vocea si intreba

-          Deci, ne poti spune de ce ne-ai chemat aici?

-          Azi-noapte nu puteam dormi, asa ca am coborat sa-mi fac un ceai. Deodata am auzit un zgomot din birou sic and am intrat acolo, am vazut ca fereastra era deschisa…

-          Te-ai dus s-o inchizi?

-          Nu. Si acum ma intreb de ce nu am facut-o. In fine, cand m-am intors in bucatarie, am gasit  pe cana am gasit biletul acesta- si i-am inmanat biletul. Usa din spate era deschisa azi-dimineta, deci sigur, o a doua persoana a intrat pe acolo si a lasat biletul, in timp ce atentia mea era atrasa de zgomotul din birou.

-          Il vom lua pentru expertiza. Acum, cum ai facut rost de ‘suc’?

-          A sunat cineva la usa, eu am crezut ca sunteti voi, dar in loc de doi oameni in costum, am gasit o cutie din sucul meu preferat, care avea un bilet. Si le-am dat detectivilor si cel de-al doilea bilet.

-          Le vom duce la expertiza. Deci, cele doua bilete sunt de fapt avertizari. Ai vreo idée la ce se refera?

-          Nu.

-          Ce inseamna “Lasa joaca, daca nu vrei sa ai aceeasi soarta”? La ce se refera?

-          Probabil, la faptul ca am pus-o pe Dia sa afle cate ceva despre plecarea dirigintei.

-          Noi am fost la directoare si am intrebat-o despre Amanda Boxer. Este treaba noastra sa aflam cate ceva despre ea. Ai cu cine sa stai?

-          I-am zis Diei sa se mute, pentru a nu o pune in pericol. Si-a luat bagajele in dimineata asta. Acum, domnilor va rog sa ma scuzati, dar trebuie sa merg la scoala.

-          Nu-ti luasesi liber cateva zile?

-          Ba da, dar nu pot sa stau inchisa in casa si singura. O sa innebunesc!

-          La ce ora incepi cursurile?

-          In jumatate de ora.

-          Haide, te ducem noi. Oricum, avem treaba acolo.

-          Bine.

-          Si inca un lucru, Emma. Brown se ridica de pe scaun, se apropie de mine si ma privi cu acei ochi patrunzatori. Unde este tatal tau? Nu l-am vazut pe aici.

-          Tatal meu a murit, acum aproape sase ani. Accident de masina. De atunci eu si cu mama traim singure, dar cu amintirea lui in sufletele noastre. Acum domnule detective, sunteti sigur ca mama mea…

-          Masina, biletul gasit si oasele pe care am reusit sa le recuperam- toate ne indinca faptul ca mama ta …

-          Bine. Va rog, doar sa-i gasiti pe cei care au facut asta.

-          Dar de unde sti ca au fost doi? Intreba Evans nedumerit.

-          Pai, din moment ce, doi au intrat in casa mea noaptea trecuta…

-          …?

-          Sunt doi!

-          Si banuiesti pe cineva?

-          Da! Pe Dan Cross si pe Amanda Boxer.

-          De ce?

-          Pentru ca amprentele lor s-au gasit in masina mamei. Si pentru ca cel putin, cea din urma este de negasit.

-          Ai cautat-o?

-          Nimeni nu stie de ce si unde s-a transferat- deci, nu am gasit-o. Inca! si  ultimul cuvant nu-l rostisem cu voce tare.

Secretele ucid : OriginiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum