Secretele ucid : Origini

Ingerul

Am murit? De ce nu ma pot misca? Iar se aude sunetul acela... deci sunt la spital! Sunt vie.

Era liniste. Nu-mi puteam da seama daca eram singura in camera, sau mai era cineva cu mine.  Nu simt nici-o durere, dar nici nu ma pot misca. De ce? Incerc sa deschid ochii, dar in van.

Nu-mi puteam aduce aminte cum ajunsesem aici. Iar apoi, mai multe imagini au inceput sa imi invadeze mintea, si mi-am reamintit . Starea de oboseala, de sfarsire care pusese stapanire pe trupul meu, amorteala... si apoi el. Alergarea prin oras, autobuzul, oamenii si dezgustul din privirile lor, masina de politie... si Brown. Ii auzisem vocea, ceea ce ma asigura ca eram protejata. Un scartait s-a auzit de langa patul meu... este el si ma protejeaza. De ce aud tot ce se petrece in jurul meu, dar nu pot si vedea?

Aud o usa deschizandu-se, apoi vocea doctoritei. Speranta? Adica viata mea atarna de o speranta? Sunt intr-o stare chiar atat de grava? Intrebarea doctoritei, daca detectivul este ruda mea... As vrea eu!  Soneria telefonului. As fi vrut sa pot striga, sa nu plece, sa nu ma lase singura din nou.

Dar, nu. Se cearta cu cineva. Cu el! Vorbeste cu el! Oare ma voi trezi? Da, trebuie sa ma trezesc, si sa-i ajut sa-l prinda pe... corpul meu fusese cuprins de o senzatie de neliniste, de apasare. Auzeam aparatele cum o luasera razna si asta din cauza mea. Simteam cum corpul meu se zvarcolea fara voia mea. O auzeam pe doctorita strigand, nu-mi dadeam seama ce zicea... apoi s-a facut liniste.

Nu mai auzeam nimic, nici aparatele, nici tipetele medicului, nici cearta lui Brown, nimic... inima mea incetase sa mai bata.

Ma simt ciudat... toata durerea a disparut si eu ma simt linistita.

-          Emma?  Cineva m-a strigat, dar eu nu vedeam pe nimeni. Emma! Aceeasi femeie din depozit... am zarit-o. Era imbracata intr-o rochie lunga, alba, purtand o cununa de flori albe pe cap. Arata ca un inger... iar chipul ei mi se parea atat de familiar.

-          Mami? Esti tu? Si i-am luat mana intinsa inspre mine.

-          Emma, ce cauti aici?

-          Nu stiu. Ba da. Te- am gasit pe tine. Pe tine te cautam. Tu m-ai ajutat sa scap de acolo, nu?

-          Nu, sfaturile mele, din mintea ta! Emma, trebuie sa te intorci...

-          Nu. Vreau sa raman aici. Pentru ce sa ma mai intorc?

-          Pentru Dia.

-          Te iubesc, si o sa raman aici cu tine!